Mă bucur că nu îmi este frică de apă! De-alungul vieții am fost pusă în diverse situații în care toată lumea înota, se arunca în apă, iar eu nu am făcut niciodată parte din grupul ” eu nu pot fac asta”. M-am simțit mereu bine în apă, lângă apă și în orice activitate ce presupunea ”bălăcitul”.
Cumva, am simțit mereu tristețea celor care nu reușeau să treacă de această barieră și erau mereu obligați de propria emoție să stea pe margine și să se uite. Cred că le era tare greu să își dorească ceva, dar pur și simplu să nu se poată debloca și dezbraca de emoția ce îi ținea pe loc.

Când am devenit mamă prima căutare pe internet a fost despre vârsta la care pot începe copiii orele de înot, înainte să sap după soluțiile pentru colici și alte treburi bebelușești. Pe vremea aia, acum vreo 10 ani, unii spuneau că de la 6 luni, alții mai devreme și alții spuneau că mult mai târziu.

Am ales varianta cu 6 luni, doar că nu am avut deloc succes pentru că nu am mers la un curs de înot, ci am încercat să o obișnuim noi cu această activitate ( la unii merge foarte bine, la alții se pare că nu). Fetița mea nu voia să atingă altă apă decât pe cea de la ea din cada. Nu voia nici lac, nici mare, nici piscină, nici nimic. Plângea de fiecare dată la fel de tare și protesta foarte vocal!

De fiecare dată reușeam să intrăm și să ne simțim relativ bine, dar nu se punea în discuție o posibilă lecție de înot. Stătea în apă doar ținută de mine în brațe. Am tot dus-o așa primii trei ani și jumătate, cu expunere repetată la apă, dar mereu în aceleași condiții.

Când a împlinit și băiețelul meu 6 luni am zis să îl duc și pe el la piscină să vedem ce iese. De data aceasta, nu am mai mers la o piscină de hotel sau club de sport, am decis să merg pe varianta unui club de înot special pentru copii. Am luat-o și pe Charlize cu noi în speranța că își va dori și ea să încerce.

• Am ales Acvatic Bebe Club si cred că am făcut cea mai bună alegere. Totul acolo era blând și pe gustul oricărui copil. Am fost întâmpinați de antrenorii de înot, unul pentru fiecare copil în parte, iar aceștia au fost foarte jucăuși cu cei mici. Au petrecut destul de mult timp cu ei în afara piscinei, într-un spațiu colorat de unde nu se vedea piscina, iar asta a fost un lucru bun pentru noi, pentru că cei mici nu au stat cu stresul faptului că vor merge acolo imediat. Au avut timp de împrietenire și de joacă cu cei doi antrenori.

• Foarte important pentru noi a fost faptul că ni s-a permis adaptarea blândă la această activitate, adică am putut intra și eu cu ei și ne-am jucat cu toții în apă. Îi treceam de la mine la antrenor, în joacă, cu multă voie bună. Am crezut că va dura ceva, dar au petrecut mai mult timp cu antrenorii decât cu mine încă de la prima sesiune. Erau mult mai distractivi, evident!

Am intrat cu ei și a doua oară ca să nu zic că nu  fac o adaptarea ca la carte, dar nu ei au fost cei care au insistat. Se puteau duce lejer doar cu antrenorii. Deja la a doua sesiune, Charlize trecuse de la ” doar joacă” la treburi mult mai serioase. A învățat foarte repede să înoate, iar eu nu am crezut că acest lucru va fi posibil atât de ușor. Karim a învățat și el să iubească apa, pentru că până să treacă la înot, profesioniștii recomandă doar sesiunile de ” prins drag de apă” și de simțit confortabil în mediul acvatic. Acum înoată și el foarte bine.

Ce mi-a plăcut mie la Acvatic Bebe Club?

• Mediul prietenos și jucăuș pentru copii în afara zonei de piscină
• Piscina curată și neaglomerată
• Discuțiile cu părinții și explicațiile despre tot ceea ce ține de înot
• Antrenorii deschiși și dornici de a se împrieteni cu micuții
• Alegerea antrenorilor în funcție de personalitatea copilului ( asta a ajutat-o cel mai mult pe Charlize)

De ce spun specialiștii că cel mai bun moment pentru a învăța să înoți este ieri?

Bebelușii nu se nasc cu frică de apă, la fel cum nu se nasc cu frică de foc sau de înălțime. Teama lor se conturează atunci când părinții intervin în modelarea copilului și îl atenționează, îi pun limite, îl sperie prin replici precum “stai departe de apă”, “nu te apropia”, “pleacă de acolo, nu ești în siguranță”. Acestea, cât și experiențele neplăcute cu apa pot duce la frici exagerate ale copilului cu privire la experiența acvatică. Însă, abilitatea de a înota este una dintre nevoile primare ale copilului, care trebuie antrenată de la cele mai mici vârste. În calitate de părinți, încă de la vârsta de câteva luni a bebelușului, avem posibilitatea de a alege între a le oferi șansa să învețe cum să iubească apa și să-și protejeze viață în apă sau să le inoculăm o permanentă frică de aceasta.

Tu ce ai alege pentru bebelușul tău?

Baza justificării unui părinte, pentru înscrierea bebelușului de câteva luni la sesiuni de înot, (vârsta optimă recomandată este de 4 luni), o reprezintă stimularea reflexelor primare, printre care cele mai importante fiind: reflexul glotic, respectiv ținerea automată a respirației în momentul scufundării corpului, precum și împinsul apei cu picioarele, la contactul cu aceasta.

Stimularea celor două reflexe de la vârste fragede permit instructorilor de educație acvatică:

– să le transforme în automatisme;
– să inițieze bebelușul în tehnici de supraviețuire în mediul acvatic;
– să obțină achiziții acvatice importante (respirația acvatică, plutirea și alunecarea pe piept și spate, deplasarea acvatică independentă)

Conform unei statistici realizată în anul 2016 în SUA de către Centre for Disease Control and Prevention:
– înecul în mediu acvatic este cea de-a 2 cauza a decesului la copiii sub vârstă de 15 ani;
– 88% dintre copii care se îneacă, o fac sub supravegherea unui adult.
Înecul poate fi prevenit!

Prin lecții de educație acvatică și prin o prezență consecventă la lecțiile de educație acvatică (minimum o dată pe săptămână), poți asigura bebelușului tău dezvoltarea timpurie a capacității și abilității sale de a se salva atunci când este împins sau alunecă într-o piscină. Pentru acest lucru, în cazul unui bebeluș dezvoltat normal (eutrofic) și în funcție de vârsta la care se începe această activitate, sunt necesare, în medie, un număr între 50 și 100 de ore de lucru în apă (la 8 luni media este de aproximativ 100 de ore, iar la 2 ani de 50 de ore*).

Printr-o abordare personalizată, constantă și POZITIVĂ din partea unui instructor individual, în cadrul unor centre dedicate, cu personal calificat, într-un mediu sigur și controlat (indiferent de anotimp), cu facilități destinate în mod expres bebelușilor, părinții pot fi asigurați că cel mic:
– NU va avea experiențe traumatizante;
– Va beneficia de sesiuni de înot mereu adaptate la propriul său ritm de evoluție și a stării sale de confort;
– Va dezvolta un corp puternic și armonios ;
– Își va îmbunătăți echilibrul, coordonarea și orientarea spatio-temporală, achiziții ce vor contribui la indepedența sa motorie și apariția mersului mai devreme;
– Va câștiga o imunitate crescută;
– Se va bucura de o socializare timpurie cu impact pozitiv asupra anxietății de separare, o dată cu intrarea în colectivitate (grădiniță, școală) și a manifestării dorinței de independență socio-afectivă;
– Își va spori capacitatea de învățare și încrederea în propriile forțe cu ajutorul jocurilor demonstrative, repetiției, aprecierii și încurajării reușitelor.

Pe lângă dezvoltarea rapidă a unor abilități în primii 3 ani de viață, s-a dovedit că prin intermediul înotului, care este cea mai eficientă activitate motrică ce se poate începe de la câteva luni și continuă pe toată durata vieții, sunt îndeplinite și următoarele aspecte:
– se pun baze solide în tranziția spre alte contexte de învățare (limbi străine, creativitate, orientare spațio-temporală, etc) și educația formală viitoare;
– se pot ameliora și/sau îmbunătății simptomele asociate afecțiunilor neuro-motorii, respiratorii (astm), de comportament (autism, adhd), etc;
– se pot corecta afecțiuni rezultate în urmă unei nașteri premature sau ca efect al subponderabilității.

De asemenea, trebuie remarcate rezultatele spectaculoase identificate în studiul Universității Griffith din Australia care a concluzionat că, spre deosebire de ceilalți, bebelușii care fac înot:
– își dezvoltă abilitățile de comunicare cu 11 luni mai devreme;
– își dezvoltă abilități matematice cu 6 luni mai devreme;
– își dezvoltă abilitățile de citire cu 2 luni mai devreme;
– își dezvoltă abilitățile de orientare cu 20 de luni mai devreme; toate acestea acționând pozitiv asupra creșterii nivelului de încredere și al stimei de sine, în conturarea personalității și oferirea unui start sănătos în viață.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici