Nu sunt o exagerată. Sau cel puțin așa cred io. Sunt mult mai relaxată ca la primul copil. Tot mi se zbate inima în piept când plânge și încă mă înțeapă în coșul pieptului, dar e firesc, doar copilul e un fel de extensie a ta, e natural să nu fii bine când nici el nu e.
Am scris despre somnul Sarei aici. Am povestit cum săgetam cu privirea fiecare doamnă care vorbea tare la telefon când trecea pe lângă noi, cum îmi venea să sar la gâtul oamenilor care alergau prin parc și țipau unii după ceilalți, cum mă rugam în gând să nu o trezească sunetul sirenelor de la ambulanță. Și nu sunt o exagerată. Credeți-mă pe cuvânt!
Când legeni două ore în brațe un copil de șase kile, timp în care ai nenumărate încercări să-l pui în pătuțul lui, dar degeaba căci nici nu îi lipești bine obrazul de așternut că se trezește cu niște ochi mari de parcă nu ar fi adormit niciodată, și brațele te dor, și răbdarea e la final, că de, și tu ești nedormită și nespălată dar cel mai important neînțeleasă de cei din jur, și bebe adoarme într-un final în care planetele s-au aliniat și soarele a ieșit de după norul ăla mare și gri închis, atunci îți dorești ca lumea să muțească măcar pentru jumătatea de oră în care poți să expiri ușurată și să stai pe o bancă fără să faci nimic, dar nimic, dom’le.
Suntem de ceva vreme mutați într-un bloc nou. Am fost printre primii care s-au mutat aici, așa că urmează o perioadă lungă de concerte cu bormașini și ferăstraie electrice. Aș putea să jur că vecinul de lângă noi își face singur mobila și la fiecare două minute mai bate un cui. Sau poate își pune lambriu și îl fixează cu hall șuruburi. Habar n-am ce face și nici nu pot să am pretenția să respecte vreun program de liniște că deh, toată lumea în blocul ăsta se muta. În dormitorul mic se dau găuri cu bormașina, în dormitorul mare se aude vecinul care face pe scuptorul, în living e un zgomot de ai impresia că șantierul e la noi în casă.
În fiecare zi o adorm pe Mara și mă rog să doarmă măcar jumătate de oră. De cele mai multe ori o iau în manducă și mergem să ne plimbăm pe afară, dar vreau și eu un duș, o ciorbă și astea nu le pot face în parc. Mai sunt și momentele alea când ai copilul miorlăit că îi cresc dinții și după ce îl legeni o oră în cap, de poți să juri că ești mai robot decât Terminator, zgomotele bormașinii vecinului o iau de la capăt.
Momentul ăla când ai adormit copilul iar un vecin dă cu bormașina… neprețuit!!! :(((
Photo by Chiến Phạm on Unsplash
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
Articolul Momentul ăla când ai adormit copilul iar un vecin dă cu bormașina apare prima dată în Mamica zburatoare.
Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.
