Eu si bunica pe care n-am cunoscut-o niciodata.

Mama pe care mama mea a pierdut-o pe când avea doar trei ani. O femeie pe care am întâlnit-o în povestirile mătușilor și unchilor mei, a oamenilor care au cunoscut-o și care au avut o apreciere aparte pentru ea.

Bunica cu care mi s-a spus că semăn de mică. O femeie veselă și plină de energie cu un suflet imens.

O bună parte din viață am renegat orice asemănare dintre noi. Eram fraieră, o copilă.

Apoi, m-am aplecat mai tare asupra portretului pe care îl avem acasă și mi-am dat seama că este o onoare pentru mine să mă asemăn cu bunica mea. ăa imi doresc să fiu măcar o mică parte din cine era și că amintirea ei pe chipul meu este cel mai mare cadou pe care mi-l putea face. Asta și pe mama mea.

---

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.