In memoriam, tatălui meu care azi ar fi fost împlinit 79 de ani dacă Universul nu ar fi fost decis altceva.

Fiecare copac dintr-o pădure e plin de viaţă şi bucură ochii trecătorului. Fiecare privighetoare aşezată pe creanga acelui copac e plină de viaţă si bucură auzul celui care trece prin preajmă-i, chiar de nu se vede. Fiecare rază de soare, strălucind deasupra, împrăştie lumină copacului şi privighetorii dându-le putere, viaţă şi încălzeşte sufletul trecătorului ce trece.

Uneori însă ne rămân la un moment dat doar clipe din amintiri ce ne aparţin şi care, deşi nu mai sunt clipe de viaţă şi bucuria este înlocuită de tristeţe îşi au locul lor plin de sclipiri ascunse.

Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.