După ce a studiat la Universitatea din Bristol, orădeanca Ioana Perneş şi-a câştigat un loc în cercetare la Oxford. Provocarea: bolile autoimune. A ales University of Bristol, una dintre primele 40 de universităţi din lume, fiind singura care oferea cursuri de ştiinţe biomedicale axate pe partea patologică. Acum, orădeanca Ioana Perneş a câştigat un loc la Oxford, unde va face cercetare. Studiul bolilor autoimune, boli greu de diagnosticat, caracterizate printr-o agresare a organismului de către propriul sistem imunitar, e marea provocare în care se lansează Ioana Perneş.

Jurnal Bihorean: Cum ai ajuns în elita celor care studiază la Universitatea din Bristol? University of Bristol este cunoscută ca fiind una dintre cele mai renumite universităţi din Marea Britanie datorită tradiţiei sale în sfera cercetării, a personalului academic deosebit de calificat, a istoriei sale şi a numărului mare de studenţi cu rezultate excelente atât la admitere, cât şi la absolvirea studiilor. Ce ai studiat?

IOANA PERNEŞ: Am studiat Medicina Celulară şi Moleculară cu experienţă în Industrie, curs care a durat în total patru ani. Cursul meu a presupus un fel de ştiinţe biomedicale, axat mai mult pe partea patologică decât alte cursuri similare în alte universităţi. De altfel, de aceea am şi ales preferenţial Universitatea din Bristol, deoarece era singura care oferea cursul acesta. La Bristol am ajuns aplicând prin sistemul naţional de aplicaţii pentru universităţi la nivel de licenţă din Regatul Unit, care se numeşte UCAS. Am avut nevoie de o scrisoare de intenţie, CV, de foaia matricolă şi, bineînţeles, de Bacalaureat (chimie şi matematică). Pentru că aplicaţiile se desfăşoară cu un an înaintea începerii efective a cursurilor, universităţile la care am aplicat au cerut notele din Bacalaureat „prezise” de către profesorii mei, iar mai apoi am primit oferta condiţională dependentă de notele de bacalaureat cerute.

Studenţia e, probabil, cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Cum e viaţa de student la Universitatea din Bristol?

I.P: Mi-ar plăcea să pot face o comparaţie cu viaţa de student din România, dar nestudiind aici, nu pot să va spun decât impresiile mele din Bristol. M-a impresionat foarte mult multitudinea de societăţi studenţeşti. De exemplu, pe lângă grupuri sportive de fotbal, tenis, dans, erau societăţi de expediţii, de teatru, arte şi până la societăţi de baloane cu aer cald, de activităţi trăznite în aer liber, de croşetat, de gustat ciocolata, de gătit… cam tot ce îţi poţi imagina.

În România, studenţii au aproape întreaga zi ocupată cu cursuri mai mult sau mai puţin folositoare. În Anglia, de exemplu, la Drept, educaţia se baza mult pe studiu la bibliotecă. Care e structura sistemului de învăţământ la Bristol?

I.P.: Comparativ cu România sunt sigură că eu am avut mai puţine materii, cam 3-4 pe semestru. În schimb, trebuia să citesc destul de mult în plus faţă de ce se preda pentru examene.

Cum se împarte programa între teorie şi practică?

I.P: Un alt motiv pentru care am ales Universitatea din Bristol este timpul petrecut în practică. În fiecare săptămâna aveam două laboratoare, aproximativ 8 ore în total. Nu în toate universitatile din UK e aşa programa. Bineînţeles că acestea m-au ajutat foarte mult pentru ceea ce presupune adevarată viaţa de om de ştiinţă, m-au ajutat să învăţ tehnicile necesare şi să le pun în practică.

Dincolo de studiu, cursuri, mai ai timp pentru alte activităţi?

I.P.: Da, eu nu am avut o problemă cu asta. Întotdeauna am avut timp să lucrez pe lângă studii şi să frecventez măcar o societate studenţească, dacă nu chiar două. În liceu, eram obişnuită cu foarte multe activităţi extracuriculare, aşadar la Universitate mi s-a părut că aveam prea mult timp liber! Bineînţeles, mult timp era, de fapt, alocat pentru studiu independent.

Aş adăuga şi oportunităţi externe în timpul studiilor, pentru că asta chiar a fost diferit de ceea ce se întâmplă în România.

La ce te referi atunci când te referi la oportunităţi externe?

I.P.: În anul II de studii am câştigat o bursă pentru două luni de cercetare în timpul verii, în cadrul Universităţii din Auckland, Noua Zeelandă. A fost o experienţă inedită, nu numai că am avut oportunitatea să cunosc cercetători din celălalt capăt al lumii, dar şi faptul ca am putut vizita o ţară atât de îndepărtată. În al treilea an de studii am câştigat un loc la compania farmaceutică GlaxoSmithKline, unde am lucrat un an de practică (de aici şi titlul cursului meu „experienţă în industrie”). Multe universităţi din UK oferă aceast program de 3+1 ani, deoarece studenţii acumulează experienţă dar îşi pot da seama şi de aşteptările pe care le au în ceea ce priveşte job-ul , de exemplu, dacă le-ar plăcea să lucreze într-o companie farmaceutică, atunci când îşi termină studiile. Eu am ales acest program nu numai pentru experienţă dar şi pentru că angajatorii de multe ori echivalează acest an ca un masterat în cercetare (am avut de scris şi susţinut o teză la final de an). Marele beneficiu a fost că în loc să plătesc un masterat, eu am fost plătită.

Ce perspective ai după terminarea facultăţii?

I.P.: Chiar acum am câştigat un loc la Universitatea din Oxford. Voi lucra pe partea de cercetare în laboratorul de diabet şi inflamaţie, în special pe diabetul de tipul I. Personal, cel mai mult îmi îmi doresc să fac cercetare în domeniul bolile autoimune, de aceea sunt foarte încântată să contribui în acest domeniu. În viitorul apropiat sper să primesc bursa pentru un doctorat tot pe imunologie şi boli autoimune. În viitorul îndepărtat îmi doresc să îmi deschid un laborator al meu, cu temele mele de cercetare.

Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.