-Adevărat a înviat! se auzea pe ulițele pline de copiii care-și umpleau buzunarele cu ouă înroșite și dulciuri căpătate.
În sat dăinuia o liniște de neclintit. Nici că-ți puteai imagina cum cu câteva ore înainte, aceleași străduțe fuseseră luminate de candele și lumânări multicolore, păzite de mânia vântului și de entuziasmul celor care le țineau în mână atenți mai degrabă la a da „Hristos a înviat!” celor din jur.
Casele mute și copacii obosiți de atâta freamăt, s-au așezat într-o poziție comfortabilă să-și tragă sufletul. Doar din când în când se auzea un lătrat de câine sau câte o găină rătăcită care încă nu aflase că era zi de Sfintele Paști, așa că oamenii obosiți de la Sfânta Liturghie trebuiau să se odihnească ca să participe la Vecernia de la ora 16.00.
Cimitirul era mai viu ca niciodată. Fiecare cruce trona cu spatele drept, umerii înapoia brațelor, fără să aibă coloana arcuită în vreo parte. În jurul gâtului crucii curgea câte un șirag de flori naturale, amestecate cu bucăți mari de pamblică din plastic. Unele erau din piatră sau marmură, altele din fier sau lemn. Ultimele au fost bine înfipte la vremea lor, dar țărâna s-a tasat, ploile le-au udat ceea ce a făcut ca vântul să le încline mult mai ușor ca înainte. Luminile candelilor încă clipoceau pe fiecare mormânt.
În Bucovina, tradiția spune că în noapte Învierii, oamenii trebuie să ducă Sfânta Lumină în cimitir la cei plecați dincolo. Este un obicei care arată respectul și comemorarea lor precum și faptul că amintirea morților este încă vie.
-Hristos a înviat! țipa din vârful unui nuc, Florin, băiatul chel a lui tanti Aglaia.
-Cu cine vorbești? se răstea mă-sa întinzându-și șorțul de sărbătoare peste prispa casei, ca să dibuiască unde s-a mai cocoțat zdrahonul și de data asta.
-Cu satul, mamă hăi. Cu satul. Azi e Sfintele Paști!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.
