Stiu e vară. Acum sunt frunze în copaci. Verzi. Daca e vreo frunză pe jos precis e din greşeală. Poate de la vreo furtună de vară.
Uneori mă întreb dacă viaţa asta a fiecăruia dintre noi este accidentală ca frunza cea verde de pe jos sau este predestinată? Uneori am însă senzaţia ca se aranjează din mers. Stiti ca GPSul. Ai depăşit măsura? Nici o problemă te înştiinţează cu aceeaşi voce calmă ce să faci mai departe ca să revii pe drumul tău. Vrei să fentezi? Te faci ca nu vezi sau nu înţelegi? Nici o problemă te înştiinţează din nou în mod invariabil că tocmai te readuce pe drumul tău. Zici ca e o dădacă.
Azi mă uitam la un film. Poate ca şi acest film nu îl văd întâmplător. Poate GPSul mă trage pe calea asta. Ahh nu, nu am nici o obsesie. Poate mai degrabă o senzaţie de déjà vu însă una al naibii de nedefinită mai ceva ca o ceaţă londoneză. Si filmul acesta este continuarea unui fapt care l-am renegat în mod nedeclarat toată viaţa. De când (sau mai degrabă pe când) eram însurat m-am lăsat mereu şi mereu pe ultimul loc. Până să am copiii in faţa mea era fosta prietenă mai apoi soţie, când au apărut copiii au fost ei si desigur fosta soţie în faţa mea. Am avut mereu şi mereu tendinţa aceasta de a mă lăsa la coadă cu bună ştiinţă, să mă asigur că ei sunt Ok. Poate că şi eu după aceea.
Azi m-am enervat. Nu în sensul la care vă gândiţi. M-am enervat pe lipsa mea de posibilitate. Pur şi simplu nu mă pot ajuta pe mine însămi. Stiam ca vine şi această clipă. Am refuzat-o cu îndârjire. O tonă de orgoliu de inacceptare. Aiurea. Nu foloseşte la nimic. Viaţa va avea grijă sa te pună la loc, invariabil şi să iţi comunice imperturbabil reţeta ta. La fel ca un GPS. Si oricât ai vrea să o ignori, să te faci că nu vezi, să vrei să o fentezi nu ai nici o şansă. Poţi să accepţi.
Aşa încât am acceptat. Am acceptat că nu am încotro. Că îmi place sau nu GPSul vieţii îmi va comunica aceeaşi reţetă. Si pentru prima dată am acceptat ca eu am fost cel ajutat, eu cel care mă lăsam la urmă pentru fosta mea familie am fost ajutat de cineva din afara acestui cerc.
Si în acea clipă am revăzut o frunză cazută undeva pe jos, poate verde, poate ruptă de vreo furtună de vară înainte de vremea ei. Sau poate nu.
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.
