Aflasem de fren de mulți ani, cu toate că Sara nu a avut vreo restricție în alăptare și nici nu a fost verificată de vreun specialist. Sara nu avea fren bucal, mă uitasem eu cu o lanternă în gurița ei și îi verificasem bine buzele. Însă la Mara, a fost altă poveste.

Ce este frenul bucal? Dar frenul bucal restrictiv?

Frenul bucal este o fâşie de țesut muscular  inserată între buză şi gingie (fren labial) sau o membrană fină ce atașează limba de planșeul bucal (fren lingual). În general, frenurile bucale au un rol foarte bine definit în cadrul cavității bucale și anume acela de coordonare a creșterii armonioase a buzelor și limbii. Ele devin o problemă atunci când sunt restrictive,  adică când împiedică mișcarea liberă a limbii sau buzelor și nu lasă ca funcțiile lor să se desfășoare corespunzător.

Mara s-a născut cu fren labial care în timp, a început să se vascularizeze.

Citisem despre frenul lingual, acea membrană fină, ce atașează limba de planșeul bucal. Știam că acesta începe să se dezvolte încă din viața intrauterină și are rolul de a ghida creșterea corectă a limbii, în armonie cu restul cavității bucale. În burtică,  frenul lingual se reduce treptat, până în momentul nașterii, pentru ca în viața extrauterină să permită limbii să-și asume rolul în funcționarea corespunzătoare a organismului. Cel puțin asta a fost explicația specialistului atunci când am întrebat de fren și de rolul acestuia.

Din prima clipă în care am avut o suspiciune, le-am zis medicilor să o verifice pe Mara de fren. Experiența de după naștere, atunci când a contactat o infecție în spital și ne-a obligat să ne reinternăm ca să o tratăm cu antibiotice, a pus cumva pe pauză nevoia de a rezolva treaba cu frenul. Deși, eu știam că un fren restrictiv poate afecta atașarea și sabota întregul proces de alăptare. Doar că nu am putut să mă gândesc la fren până nu am fost sigură că o să se facă bine. După externarea, s-a atașat și a supt, deși nu a golit niciodată sânul iar în greutate  a luat cât să rămână în grafic, la limita de jos.

La șase săptămâni am întrebat medicul pediatru și mi-a spus că nu e cazul să-mi fac probleme. La șase luni tot medicul pediatru mi-a recomandat lapte praf pe motiv că nu ia în greutate destul. Am făcut ce am știut mai bine și am sunat-o pe Roxana Hristianovici de la Pedilactis. În calitate de medic pediatru și consultant în alăptare, mi-a confirmat frenul și mi-a spus că am un copil activ, energic, ce consumă multe calorii, prin urmare așa se explică faptul că e slăbuță. M-a îndrumat cu diversificarea și m-a liniștit cu luatul în greutate. Conversațiile cu Roxana sunt terapeutice (te fac să te simți o mamă mai bună).

Când a mai crescut și m-a lăsat să mă uit în gura ei, am descoperit că Mara avea un fren lat, cu inserție joasă în mijlocul incisivilor, un fren care nu semăna deloc cu o membrană fină. Iar din laterale, alte două pielițe nu îi lăsau buza de sus să fie elastică. Am făcut consultul ORL, consulația la chirurgie și expertiza unui chirurg BMF. Frenul labial era vascularizat și începea să fie o problemă pentru mâncat, pentru dezvoltarea ulterioară a dinților și a oaselor cavității bucale.

Despre frenul labial

După naștere, frenurile îşi încheie funcția primară de coordonare a creșterii armonioase a organelor de care sunt atașate. Prin urmare, în mod normal, se estompează aproape total fiind lungi, subțiri și foarte elastice, pentru a permite mișcarea liberă a buzelor, respectiv a limbii.  Problemele apar atunci când acest proces se desfășoară anormal, observându-se că frenul copilului este gros, scurt și rigid.  Atunci se poate vorbi despre fren labial restrictiv, afecțiune ce poate cauza probleme pe mai multe planuri, corespunzător vârstei copilului, prelungindu-se și la vârsta adultă. Acesta provoacă restricționarea mișcării libere a buzei și afectarea gingiei și implicit a dinților incisivilor centrali.

Ce se poate întâmpla dacă un copil crește cu fren labial restrictiv?

Frenul labial restrictiv poate împiedica atașarea corectă a copilului la sân și va împiedica alinierea corectă a dinților, chiar şi în condițiile purtării unui aparat dentar. Deasemenea, frenul restrictiv îi poate afecta vorbirea și transforma copilul într-unul peltic (dislalie funcțională).

Ce este frenectomia?

Frenectomia este o procedură cu scopul de a înlătura sau de a schimba poziția frenului iar intervenția de frenectomie poate fi făcută prin diverse tehnici:

• laser;
• electrocauter;
• radiocauter;
• foarfecă.

Cum a fost experiența noastră

După ce ne-am lămurit că Mara are nevoie de frenectomie cu un electrocauter care să intervină la frenul labial care era vascularizat, am aflat că această intervenție simplă și foarte rapidă necesită anestezie generală inhalatorie. Și aici m-am blocat. De ce? Pentru un procedeu atât de simplu? Se pare că era necesar pentru că s-a lucrat cu instrumente fierbinți și exista pericolul ca bebelușul să se miște. Mara are 1 an și trei luni, o vârstă care o scoate din aria bebelușilor și o grupează la categoria copiilor mici. Anestezia generală are riscurile ei, dar acestea scad dacă se cunoaște istoricul copilului, se fac niște investigații și se pun toate întrebările necesare.

Așadar, când o să mă întrebe cum a fost pentru ea să facă anestezie generală la vîrsta de 1 an o să-i povestesc fix cum s-a întâmplat. Că trăiam vremuri grele și eram în plină pandemie, așa că a fost nevoie să o testăm în plus față de analizele standard ca să facem frenectomia în spital. Că aveam parte de un sistem încurcat care ne-a lăsat de izbeliște ore bune.

Am venit la 8.30 la spital, pentru internare dar nu mai erau paturi. Ni s-a făcut triajul și apoi am așteptat, nemâncate până la ora 12 să ne preia cineva. Am fost expuse de multe ori cu toate că ne-am ferit (cât am putut, am purtat mască și ne-am dezinfectat). Pe la ora 13.00, ea a adormit în brațele mele, plînsă și flămândă pentru că trebuiau să treacă șase ore de la ultima masă. Am predat-o asistentelor și m-am bucurat că doarme pentru că la vârsta asta, habar n-am cum i-aș fi putut explica că nu era un abandon. După fix cinci minute, mi-au adus-o adormită, era ruptă de somn. Mă uitam încontinuu la burtica ei și voiam să nu pierd din vedere nicio mișcare de respirație a acesteia Am încercat să o trezesc dar era frântă de oboseală și dormea tun. Asistemtele m-au asigurat că era bine, se trezise după anestezie dar adormise imediat așa că nu aveam motive să mi fac griji, dar eu știam că trebuia să o urmăresc să văd cum evoluează după anestezie.
Câteva minute mai târziu s-a trezit brusc și s-a ridicat în fund. A început să râdă și să se hârjonească cu mine, iar eu mă uitam prostită la ea și nu-mi venea să cred. Câte griji îmi făcusem.

Mi-am dat seama ce putere fantastică de recuperare au copiii și m-am bucurat enorm că trecusem cu bine hopul cu frenul. Nu a avut nicio restricție apoi, de mâncat, alăptat, doar recomandări de alimente mai moi, o perioadă.

Dacă aveți un copil cu fren restrictiv, grăbiți-vă la un medic orl-ist pentru o evaluare. De cele mai multe ori, frenectomia este o operație ușoară și nu necesită anestezie, dar este mai bine să identificați tipul de fren restrictiv și limitările lui și să interveniți la timp pentru o dezvoltare armonioasă a dinților și cavității bucale a copilului. Dar găsiți și un medic care să nu vă pună să alergați o zi întregă după o internare. Care să vă ajute și să înțeleagă nevoile copilului, în primul rând. Un medic bun dar blând care să vă ajute să aveți o experiență ok.

---

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.