E musai să recunosc că am fost o mamă destul de panicată la primul copil. Dezinfectam continuu, mă îngrozea târâtul copilului prin casă, apoi băgatul jucăriilor în gură. A urmat contactul cu ceilalți copii, care mai de care mai mucios și mai tușitor.
Mă uitam cu surprindere la mamele cu copii mai mari sau cu mai mulți copii, care păreau mult mai relaxate. Eu urmăream toate mișcările copilului, tot ce atingea și toți copiii cu care se juca. Ce mă speria cel mai tare, de fapt, aveam să realizez, era necunoscutul de a gestiona o eventuală răceala a copilului. Dacă nu știam ce să fac? Dacă nu reușeam? Dacă răceala asta a copilului urma să fie tare rea? Dacă facea febră? Și câți și mai câți de ”dacă”. Realizam că trăiesc într-o eroare, dar nu mă puteam vindeca de ea.

Și așa am trăit, slavă Domnului că nu până la adânci bătrâneți, până a împlinit Charlize a mea doi ani. Minunea a venit fără vreo planificare. Locuiam în acea perioadă într-un cartier plin de expați. Așa că într-o zi în timp ce îmi plimbam singuratică copilul prin cartier, mă abordează o mămică din Austria și mă întreabă de ce nu particip și eu la ” întâlnirile de joacă” din cartier. I-am spus că nici nu știam de ele, dar cred că nu voiam să știu de ele. Totul bine și frumos până când la final mă invită femeia la următoarea întâlnire. De rușine, într-un fel, cred, am acceptat!
A venit și marea zi a întâlnirii! Am ajuns acolo și am văzut mulți copii, de toate vârstele, pe jos prin toată curtea, casa, terasa. Fiecare se juca sau se târa peste tot, iar mamele erau foarte relaxate. Vorbeau, râdeau și doar supravegheau copiii, nu interveneau decât în situații critice, care, culmea, nu se prea întâmplau.

Am supraviețuit întâlnirii și am așteptat marea răceală ce urma. Doar că răceala nu a venit! Ce norocoasă!

Evident, că mi-am făcut curaj și am participat și la următoarele întâlniri, dar am fost reperată de mămici că sunt stresată. Le-am povestit despre frica mea, iar ele mi-au pus câteva întrebări cu foarte mult sens. M-au întrebat dacă am vaccinat copilul. Eu le-am spus că da! Atunci ele m-au întrebat ce am făcut în acea situație, dacă a făcut copila febră. Spre norocul meu, copilul nu avusese nicio reacție, dar le-am spus că avusesem de fiecare dată o schemă de tratament, dată de pediatră, cu paracetamol, în funcție de vârsta și greutatea pe care o avea copilul la fiecare imunizare. Îmi spusese că paracetamolul este foarte bine tolerat de stomac și ameliorează durerea sau febra.
” Ei bine, mi-au zis ele, și dacă răcește sau se întâmplă altceva, e bine să ai încredere că medicul te va ajuta și probabil, dacă micuța face febră mai mare de 38,5-39, vei primi o schemă asemănătoare.”

Nu m-am vindecat după această propoziție, m-am vindecat după ce tot expunând copilul alături de ele și de copiii lor la mediul înconjurător, micuța mea a răcit de câteva ori, iar eu am experimentat și tratamentul propus de medic și starea ce a venit la pachet. Am realizat că e normal să ne adaptăm la mediul în care trăim și la oamenii printre care trăim, iar bula de cristal nu face deloc bine. În special, la psihic!

Mă bucur că am avut șansa să dau peste acest grup de femei și că ne-am imunizat, într-un fel, copiii împreună. Am avut parte de mult suport și ne ajutam mereu de câte ori pățea cineva ceva.

Dar, rezultatul l-am văzut, cu adevărat, când am dat copilul la grădiniță. În primul an, Charlize a mea a stat o singură zi acasă și nu din cauza vreunei răceli. Făceau copiii fel de fel de răceli și alte chestii, iar copila nu pățea nimic. Prin al treilea an de grădinița a venit ceva destul de rău printre copii și a pățit-o și a mea. Țin minte cu amuzament că educatoarele au zis: ” Dacă și Charlize a răcit, e clar, e groasă treaba!”

Ce am învățat eu din această experiență? Că e firesc să ne comportăm cu micuții noștri la fel cum simțim și pentru noi. Dacă nouă ne este cald, probabil și lor, iar căciulițele în plus nu-și au rostul. Contactul cu alți oameni și alți copii este și el normal, iar extraprotejarea ar putea să îi sensibilizeze și mai tare.

Totuși, este recomandat să avem grijă la cei care sunt foarte bolnavi sau la exagerări! Echilibrul și starea interioară de calm și răbdare este, de fapt, piesa lipsă din acest mare și interesant puzzle al creșterii unui copil.

 

The post Cum m-am vindecat de frica ”să nu se îmbolnăvescă copiii” appeared first on Gabriela Maalouf.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici