O să o numesc perioadă de izolare.
Toată lumea îi spune pandemie doar că pandemia nu s-a terminat încă, starea de urgență da. Lumea a luat piciorul de pe frână și, timid, a făcut roțile să se miște nițel.
De când a început starea de urgență noi ne-am refugiat la Constanța, la soră-mea. Motivele au fost clare, am beneficiat de curte, Sara a avut-o tovarășă de joacă pe verișoara ei, cu toții am stat izolați, cumpărăturile fiind făcute de o singură persoană, mereu aceeași. În rest, contactul cu lumea exterioară a fost redus mult.
E drept, n-am anticipat că starea asta de urgență o să dureze așa mult, altminteri mi-aș fi pus în bagaje ceva mai multe perechi de chiloți și o duzină de șosete, dar pentru că zilele noastre s-au derulat între curte și în casă, acest aspect nu m-a încurcat foarte tare.
Ce mi-am dat seama în perioada asta?
- Că trebuie să fim uniți. Informarea corectă și selectarea informațiilor din online m-au ajutat să-mi păstrez o stare optimistă și să respect regulile impuse de autorități.
- Că nu am nevoie de multe lucruri ca să fiu fericită.
- Că pot să-mi limitez activitățile la gătit, stat cu copiii și citit cărțile alea de s-au adunat de multă vreme și se cereau citite.
- Că viață bună înseamnă armonie, echilibru, stare de bine.
- Că pot să o las mai moale cu rutina zilnică a copiilor, mai ales că nu erau acasă la ele, deci regulile jocului au fost schimbate din mers, și nu, asta nu înseamnă că sunt o mamă rea, doar una care vrea să respire din când în când.
- Că pot să nu mă machiez cu săptămânile. Perfect valabil și pentru părul aranjat.
- Că mi-e dor de prieteni, de familie, dar prefer să-i știu bine.
Ce am făcut în carantină?
Timpul a trecut foarte repede dar eu am avut grijă să mă bucur de cele două luni de zile împreună cu familia mea. Am râs mult, m-am certat, n-am împăcat, am dormit, am fost și foarte obosită, am gătit mult, m-am jucat și mai mult, m-am pus în mintea copiilor, am alăptat, mi-am botezat nepoțelul și oho câte și mai câte, unele chiar nu le pot povesti aici. Aproape că m-aș fi mutat la Constanța dacă aș fi fost sigură că două familii atât de diferite pot supraviețui împreună pe termen lung.
Ce lecții am învățat?
- Că te poți certa mult și bine cu soră-ta, oricum o iubești la nebunie și ea o să rămână una din cele mai importante persoane din viața ta.
- Că Less is More.
- Că te poți îngrășa dacă gătești mai des, și doar dacă guști din mai multe feluri de mâncare și nu faci sport.
- Că viața când ai o curte este foarte faină, în special în anotimpul cald cînd te poți bucura de soare, de vânt, de ploile calde.
- Că putem îmbrățișa schimbările și că este bine să ne mai oprim din alergare și doar să RESPIRĂM.
- Că îi putem ajuta pe cei din jur și de la distanță, dacă se vrea, nimic nu este imposibil.
Cum cred că s-a schimbat lumea?
Este incredibil cât de multe victime a făcut acest virus. Cu toate astea prea ne miroseam unul altuia parfumurile, atunci cînd mergeam la coafor, stăteam la coadă la covrigi sau beam o bere la terasă. Sunt sigură că o să fim altfel, de aici înainte. Și e de bine. O să avem mai multă grijă, o să ne spălăm mai des pe mâini, o să fim mai selectivi.
Care sunt noutățile în perioada asta?
Mara a început să meargă de pe la 9 luni, acum la zece aleargă, zice mama și tata și a început să se joace cu soră-sa. Este un copil spirt, nu stă o clipă locului. Sara vorbește non-stop (povesteam eu la un moment dat că a început să vorbească destul de târziu), ne pune tot felul de întrebări și ne uimește pe zi ce trece cu legăturile pe care le face în căpușorul ei. Eu am mai albit și am luat 4 kilograme în perioada asta deși îmi propusesem să slăbesc. În schimb am făcut eforturi mari să citesc și am început un proiect nou despre cărți pe care urmează să-l lansez pe canalul meu de youtube.
Care a fost primul lucru pe care l-am făcut după?
Am fost pe malul mării, mi-am băgat tălpile în apa rece, am respirat aerul ăla umed și mi-am pus o dorință în gând. Nu a fost ca în filme, dar m-am simți atât de fain. Bineînțeles că la primul drum cu mașina am simțit nevoia să-mi golesc conținutul stomacului, se vedea cu ochiul liber că am stat închisă mai bine de nouă săptămâni, dar în definitiv, totul e antrenament.
Apoi m-am întors în București, de voie, de nevoie și aici a început veselia cu doi copii mici, într-un apartament.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.
