Copiii au nevoie să se simte iubiți și atunci când sunt la școală

Copiii au nevoie să se simte iubiți și atunci când sunt la școală

Desenul…uffff!!! Desenul!! Mereu a fost o provocare pentru mine. O contemplam pe mama în timp ce picta tablouri și îmi imaginam ce bine este să te lași purtat de imaginație în fel de fel de peisaje. Apoi a urmat sora mea..la fel de talentată. Își desena păpuși pe care apoi le decupa și inventa diverse jocuri. Mi-ar fi plăcut și mie să fac asta, în special în acele timpuri când nu se găseau păpuși și jucării pe toate drumurile.
Eu nu am reușit să desenez vreodată frumos. M-am lăsat în schimb prada bucuriei de a colora, iar asta îmi aduce multă liniște. Petrec ore în șir colorând mandale, în special în momente în care vreau să îmi liniștesc gândurile.

Și cum universul nu lasă nimic neexplorat, cu precădere în viața mea, uite că a venit și întrebarea: ” Vrei să faci ilustrațiile la o poveste pentru copii? ” Inițial, aș fi vrut să spun NU! Eu…desen??? Nici gând. Cu toate astea, am vrut să văd măcăr despre ce este vorba în poveste.

Mi-a plăcut mult conceptul, ideea din spatele acestei povești. Se numește ” Oul fermecat” și este vorba despre ceva ce se întâmplă la foarte mulți copii. Câteodată le este greu să înceapă prima zi de grădiniță, de școală sau poate să schimbe clasa, colegii. Poate fi vorba de anxietatea de separare față de părinți sau teama că nu vor fi ascultați, văzuți, apreciați. Dacă nu sunt colegii prietenoși? Dacă va fi ceva ce nu înțeleg? Și câte și mai câte pot trece prin capul unui micuț înainte de ziua cea mare, de început de an școlar.


Una dintre strategiile pe care eu le propun părinților ce vin la mine la cabinet este aceea de a-și crea o ancoră. Ancora este un instrument terapeutic menit să ajute în situații dificile. Ancora nu are puteri magice, nu ne ajuta ea pentru simplul fapt că există. Ea doar ne amintește că în noi există și puterea și curajul și voia bună și tot ce avem nevoie pentru a reuși.

Cum putem crea ancore cu micuții noștri? Foarte simplu! Începem cu un joc, cu întrebări și dezbatere. De la întrebări simple: ” Care este culoarea ta favorită? ” până la ” Cum te simți când ajungi într-un loc nou? ”
Împreună, părinte-copil, decidem ce fel de ancoră ne dorim. O brățară, o jucărie, poate un simplu gest. Când au plecat copiii mei la grădiniță, am creat o ancoră simplă, o brățară făcută din materialele preferate în culorile preferate atât de ei cât și de mine. De fiecare data când priveau brățara știau că mami îi iubește, că sunt în siguranță acolo unde sunt și că ne revedem cu bucurie la sfârșitul programului.

Cu timpul problemele lor au evoluat. Se mai certau cu colegii sau mai râdeau unii prieteni de ei. Erau momente grele de gestionat, iar nevoia lor a fost de o ancoră mult mai fizică, mai corporală. Charlize, fetița mea a venit cu ideea de a-și pune mâna pe piept pentru a-ți simți inima cum bate. Așa știa că și inima mea bate și că dragostea noastră este cea mai importantă. Plus că auzise ea într-un film că ” mintea o poți schimba…dar inima mai greu!”

A urmat sărutul pe mânuță. Le pupam mânuțele când coborau din mașină, iar ei atingeau pupicul meu ori de câte ori le era greu. Știau că toată ființa lor e și parte din mine, astfel eu eram mereu prezentă în ei.
Am avut și ancore mai simple, cum ar fi jucării sau diverse obiecte, în funcție de situațiile întâmpinate. Dar cu siguranță a fost și este un instrument tare util nouă și celor cu care lucrez.

Și pentru că mi-am dorit și eu o ancoră înainte de a începe experiența de ilustrator, am rugat-o pe mama să deseneze ea mai întâi și să îmi trimită desenele. Chiar dacă nu aș putea reuși să desenez la fel de bine ca ea, am folosit talentul ei drept ancoră. Știu că ea face parte din mine și că oricum aș desena se va bucura că măcar am încercat.

Am desenat ca un copil de grădiniță, dar mă bucur că am făcut-o! Munca unui illustrator este imensă, iar talentul este doar o parte din această ecuație. Cred că este o meserie tare frumoasă pentru că te face să intri efectiv în poveste, în pielea personajelor. Te face să îți închipui cum ar arata, cum s-ar simți, ce ar face pe fiecare bucățică din poveste.

Mă bucur tare mult că am avut parte și de ajutor! M-au ajutat mult copiii mei, care m-au încurajat și au desenat cu mine. Și s-a mai întâmplat ceva! Am folosit pentru aceste ilustrații creioane și acuarele BIC. Pe lângă faptul că au cam făcut treaba pentru mine, având culori intense și textură ușor de folosit, ne-am creat o nouă ancoră de început de an. Creioanele BIC sunt ancora noastră din acest an. Pentru că le-am folosit împreună, copiii mei au spus că le vor lua cu ei la școală și atunci când le va fi mai greu, vor desena cu ele, pentru a-și aminti de momentele frumoase petrecute împreună, din timpul coloratului.

A fost o experiență emoționantă și foarte bogată! Mă bucur că am avut această ocazie!

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici

Categories: Stiri Sanatate

About Author

Gabriela Maalouf

Gabriela este trainer NLP pentru copii și părinți, certificat în Marea Britanie, NLP Practitioner, jurnalist, consiler dezvoltare personala, acreditat de Ministerul Muncii, Ministerul Educației, atât în România, cât și în UE. Gabriela a lansat în Romania teoria Parentingului Personalizat, plecând de la practică și ajungând la teorie. Gabriela este mamă a doi copii.

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*