Trăim în aceste timpuri minunate, în care credem cu tărie că cel mai important lucru pe care îl putem face pentru copilul nostru este să îl distrăm, sa îi umplem timpul cu ceva.

Câteodată, acel ceva se transformă în mii de activități extrașcolare, fie sportive, fie educaționale.
Și nu de puține ori, ne trezim acasă cu copii supraobosiți si, evident, ca niște butoaie pline cu exploziv. Că așa suntem mai toți când suntem nemâncați sau suprasolicitați, suntem nervoși!

Și care este prima reacție, de obicei?

” După ce că investesc atâta timp si bani în tine, tot tu esti nervos si nerecunoscător? După ce că la vârsta ta știi 5 limbi străine, practici toate sporturile….tot tu faci fițe! Pe mine mă lasa mama să ma joc cu “ bățul” în nisip si să vezi ce cuminte eram…”

Dar ne gândim oare la ceea ce are nevoie un copil? Da!!! Ne supragândim! De asta îi si suprasolicităm!” Dacă am avea un minim interes real vizavi de ceea ce își doresc si au nevoie, i-am întreba și de acolo am porni pe o singura cărare, mult mai stabilă.

Dar altceva vreau să spun în acest articol. Mulți au povestit cum crearea de amintiri alături de copii cântărește de un milion de ori mai mult decât oferirea de bunuri materiale. Nimic mai adevărat! Dar aș mai vrea să adaug ceva, încă un element la fel de important, de care au nevoie copiii.

Sa ne cunoască!!!! Să le povestim despre noi, despre Copilăria noastră, viața noastră!
Când a murit bunicul meu, am realizat că era doar o persoană cu care trăisem, aveam amintiri, dar ceva lipsa….

Când a murit bunica mea, a fost…Doamne…de nedescris în cuvinte… Am rememorat toate povestile despre Copilăria ei: cum se ascundea în fânar în timpul războiului sa se ascundă de soldații ruși, cum au găzduit nemți, cum se bătea cu soră’sa pe băieții de la horă, cum a venit la oraș si s-a simțit singură, cum și-a alăptat fata pe pragul ușii să o scape de un tic si Doamne, mii de povești ce am auzit de la ea. Am simțit că o cunosc ca și cum am copilărit împreună! Și asta cred că ne-a ajutat să avem o relație adevărată! Nu a fost nevoie să ne certe sau să ne impună ceva vreodată, eram mereu o familie adevărată care se înțelegea din priviri.

Astăzi, aud tot mai des oameni speriați să rămână cu copiii acasă. “ Și ce îi fac? Cum fac?” și tot așa. Copiii nu au nevoie să îi tot ducem si să îi aducem, să le inventăm noi jocuri și jucării!

Copiii au nevoie de spațiu să își folosească propria imaginație si creativitate. Copiii au nevoie să ne cunoască pe noi așa cum suntem sau am fost! Doar așa poți stârni în cineva empatie, respect și chiar recunoștință. Nu făcând mai mult decât putem, atât copii cât si părinți, si apoi bătând obrazul!

Hai să începem de acum cu o rutină de seara, să facem un nou cadou de Craciun, cu o nouă poveste de seară, din viata fiecărui membru al familiei.

În loc să așteptăm să adoarmă copilul să ne terminăm treaba, haideti să ne povestim viața. Poate adoarme chiar mai repede, la noi așa era!
Și mai câștigăm ceva…vom avea copii disponibili să ne povestească si ei viața lor..

The post Cel mai important cadou pentru copilul tău appeared first on Gabriela Maalouf.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici