Surpriza! Încrederea în sine nu este o resursă de sine stătătoare. Adica nu poți avea sau nu încredere în sine. Nu există oameni cu încredere în sine și oameni fără.

Există, în schimb, oameni cu mai multă încredere și alții cu mai puțină. Dar oameni fără încredere deloc…nu găsim!

Ce este diferit la oamenii cu mai multă încredere? Nimic mai simplu! Știu să facă mai multe lucruri și au încredere că le pot face. Au un grad de autonomie mai mare! De ce spun ca nu am încredere în mine sa vorbesc în public, dar conduc, scriu proiecte, cresc copii si tot așa.

Care este diferența? Pe unele le-am experimentat si tot făcându-le nu mai reprezintă provocări pentru mine. Tot ce e nou mă sperie si mă autoetichetez ca fiind o persoana fără încredere în sine.

Practic, diferența vine din experiența de a face. Cu cât ne vom lăsa copiii sa facă cât mai multe lucruri singuri, cu atât vor fi mai încrezători în propriile forțe și vor dori să experimenteze lucruri noi.

De ce? Pentru ca știi că au mai făcut asta și până la urmă au reușit. Dacă ne grăbim să le facem noi pe toate, copiii vor deveni din ce în ce mai neîncrezători în ceea ce pot ei singuri să facă. Și lucrurilor vor escalada. “ Dacă nu pot să mănânc singur…cum aș putea să…( ceva mai greu)?”

Eu am o regulă cu ai mei copii. Îi rog să încerce de o sută de ori până spun nu pot ( nu îi puneți să facă lucruri peste vârsta biologice, atât fizice, cât și emoționale. E simplu să găsiți etapele de dezvoltare ale copilului si acolo puteți vedea ce pot si ce nu pot la vârsta pe care o au).

Evident, ca de cele mai multe ori nu ajung nici macar la încercarea numărul 10, că au și reușit. Nu vă temeți de eșec! Din greșeală, din frustrare se învață excelent! Din supraprotecție, obținem exact opusul.

Ce alte afirmații ale noastre îi mai ajută pe copii:

1. Unde ai nevoie de ajutorul meu? La ce parte?

 

Practic, îi lăsam autonomia si posibilitatea de a avea control, dar îi dăm și șansa să se vadă uman, cu nevoie de a fi ajutat la unele lucruri.

2. “ Vad că ai muncit mult!”

Este foarte important să apreciem efortul munca, nu neapărat rezultatul.

Eu de cele mai multe ori, când mă întreabă copiii despre un desen pe care l-au făcut sau orice altceva la care au muncit, răspund valorificând munca.

“ Văd că ai muncit mult să pui atâtea culori!”

La fel și cu aprecierile vizavi de comportament.

În loc să spun: “ ce copil bun!” voi puncta munca, efortul pe care l-a depus să facă ceva. “ Am văzut că te-ai străduit…că ai avut răbdare…

3. “ Tu cum apreciezi munca ta?”

În loc să ne transformăm noi în “ cei care le știu pe toate.”  le dăm și lor șansa de a se autoevalua.

În aceeași categorie se încadrează și:

4. “ Unde ai putea să găsești răspunsul?”

Răspunsurile nu se găsesc doar la părinți, ele pot veni și de la medici, profesori, ingineri ( în funcție de întrebare) sau cărți și alte resurse.

Și nu în ultimul rând:

5. “Încearcă! Cum ar fi să încerci?”

În cazul meu, de câte ori? De o suta…:)))

Nu vă grăbiți să puneți Etichete de “timid, rușinos, neîncrezător” până nu le dați copiilor șansa sa pună în practică.

The post Propoziții cheie în susținerea încrederii în sine la copii appeared first on Gabriela Maalouf.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici