A sfârâit puternic! Era lacrima mea pe plita încinsă! As fi vrut sa le șterg, dar mâinile îmi erau pline de aluat, iar sunetul acela îmi ilustra exact starea de spirit!
Lacrimi de neputința, de capitulare!
Nu mai știam ce as fi putut găti pentru a-mi satisface bulgărasul pufos de 2 ani, care întorcea capul de fiecare data când ma îndreptam cu lingura spre ea.
Râsese și tata de mine intr-o zi, când ma văzuse ca trecusem deja la specialități cu sos de rodie. Mi-a zis:
“ D’aia n-am crescut eu!!! Ca nu mi-a dat mama rodie!”
Eram convinsă ca e musai sa stimulez eu gustul copilului…doar nu aveam sa îl las sa mănânce pâine toată viața!
Vai și ce tare ma dureau remarcile prietenilor sau ale vecinilor, de genul:
“ Da-mi-o mie o săptămâna! Sa vezi ce o dau pe brazda!”
Ma simteam cea mai neisprăvita mama de pe planeta. Eram la un pas de Nebunie. Noroc ca am obosit, însărcinată fiind cu cel de-al doilea copil.
Am capitulat și i-am spus intr-o dimineața:
“ Uite, iubita, îți pun scăunelul, deschide frigiderul și alege tu de acolo! Sunt legume,fructe…e lapte, iaurt, brânzica, unt! Alege tu ce simti sa mănânci!”
Nu mai știu ce a luat, dar a luat!!!
Acolo s-a făcut declicul și in mintea mea. Biata mea copila nu avea niciun fel de control, de autonomie în relația cu mâncarea.
Mâncare era o chestie care venea zburând pe o lingurița, dintr-o farfurie. Ciudat, nu?
Din punctul meu de vedere, primul pas către câștigarea autonomiei pentru copii este cunoașterea și alegerea alimentelor.
La 6 luni când începem diversificarea cea mai simpla metoda este de a le prezenta diferite legume și fructe,lactate,apoi feluri de mâncare preparata. Astfel le dam libertatea de a alege, construindu-le o imagine de sine puternica:
Exist, contez, ceea ce simt este adevărat!
Revin la ideea mea preconceputa cum ca gustul trebuie stimulat. Da, e bine sa facem asta! Dar respectând ritmul și papilele gustative ale fiecăruia.
De ce am simțit eu ca un copil autonom in relație cu mâncarea dezvoltată o relație armonioasa și in celelalte zone ale vieții, dar și in comunicarea cu părinții?
- Știu când le e foame și știu cum sa gestioneze. Foarte mulți copii( inclusiv fetița mea înainte sa ne luam curajul de a o stârni pe drumul autonomiei) plâng sau sunt suparati când le este foame. Simt ca ceva este in neregula, ca au nevoie de ceva, dar in loc sa își satisfacă singuri nevoia sau sa ceara se pun pe plâns pentru ca tu părintele lui sa îl salvezi. Când ne angrenăm in situații de salvare a copiilor noștri ii transformam, de fapt, in victime. Și de ce ne-am dori asta pentru ei? Nu înseamnă ca nu ii mai salvam niciodată, dacă au nevoie. Dar dacă vârsta și ritmul de dezvoltare ii permit anumite acțiuni, e benefic pentru el sa fie lăsat sa facă singur.
- Relația cu ceilalți ( parinti, prieteni) este mult mai deschisă, având încredere sa spună ceea ce simt și ceea ce au nevoie.
- Câștigarea autonomiei in deprinderea mersului, explorării mediului înconjurator și a procesului de învățate va fi mult mai ușoara. Psihologic vorbind, dacă reusesti intr-un domeniu, rezervorul încrederii și stimei de sine se umple, conducând la deprinderea mult mai facil și a altor abilitați.
De la vârsta de 3 ani le putem oferi lejer copiilor oportunitatea de a-și exersa libertatea de a alege pornind de la simpla gustare dintre mese.
Este atât de firesc sa pui întrebarea:
“ Ce gustare vrei? Un fruct, un iaurt, un baton de cereale?”
Sau sa îl ghidezi spre locul faptei cu un singur îndemn:
“ Alegeți gustarea!”
Când oferim libertatea de a alege mâncarea, dam întotdeauna variante diverse, nu spunem:
“ Mănâncă ce vrei tu!”
Dacă se întâmpla sa vrea mult de tot sa mănânce ceva cu care nu suntem de acord, putem face rabat o data, spunându-i ce ne-am dori ulterior:
“ Este in regula acum, dar mi-ar plăcea ca la gustarea următoare sa alegi din variantele propuse mai devreme.”
După ce am pritocit bine toată teoria din spatele autonomiei unui copil, am pus-o in aplicare cu cei doi copii ai mei. La Charlize am început fix cu asta, cu gustarea și relația cu mâncarea, in general.
Astăzi ma bucur de doi copii autonomi, conform vârstei și ritmului lor de dezvoltare.
The post Mofturos??? appeared first on Gabriela Maalouf.
Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici
