îmbracă-te, iubito, cu fusta cea mai verde,
să te privească lumea și să înceapă-a crede,
că nici un anotimp, nu e mai crud ca tine,
când gleznele ți-arăți, iscând numai suspine,
și când dansezi, nebuno, cu-atâta frenezie,
încât și sfinții mor, răpuși de gelozie,
și-n mersul tău sălbatic pe tocurile cui,
strivind asfaltul rece și sufletul oricui,
să nu te-nduioșezi, doar lasă-i să admire,
iar tu, nepăsătoare, zâmbește în neştire,
îmbracă-te, iubito, în straie haute-couture,
și lasă-i gură-cască pe toți cei dimprejur,
să te îmbraci, zurlio, în frunze și în ploi,
să nu-ți sărute nimeni pe umerii tăi goi,
și chiuie, și cântă, dă muzica mai tare,
iubește, dacă poți, până la ultima suflare,
și scrie poezii sau, numai, le recită,
și-apoi iubește iar, și lasă-te iubită,
să nu te poticnești, doar lasă-i să transpire,
iar tu, încrezătoare, iubește în neștire.
îmbracă-te, iubito, cu-o bluză de mătase
și lasă-i să blesteme, pe mine, du-mă acasă.
(îndemn)
©ONB
https://www.facebook.com/CuvinteLila/
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.
