Văd copii și părinți zilnic! Cei mai mulți ajung la mine copleșiți de diverse încercări din viața de părinte.Nu doarme! Nu mănâncă! Nu reușim să ieșim la timp din casă! Nu are prieteni! Nu avem ajutor de la bunici!

Aș putea continua șirul, două zile fără oprire. Cine nu a trecut prin asta măcar o dată?

Să vedem, atunci…care este misterul?

1. Nu reușim să ieșim la timp din casă!

Ce părinte nu a căzut în capcana de a îmbrăca, încălța, spăla pe dinți copilul? Și câte și mai câte nu facem pentru copiii noștri, câteodată din grabă, câteodată ca să fie ei fericiți și să nu se chinuie prea tare în viață.

Ei bine, știința ne arată, și nu doar prin cărți si curente științifice, dar și prin statistici îngrijorătoare de adolescenți sau oameni foarte tineri care cad pradă VIEȚII.

Fenomenul se numește ”reziliență scăzută” sau ”rezistență scăzută la frustrare”, care vine la pachet în jocul minunat al vieții, oricât am vrea noi să ne ținem copiii protejați.

Cum ajungem adolescenți sau adulți incapabili, uneori, să ne gestionăm orice emoție, să ajungem să fim conduși de emoțiile noastre și nu viceversa?

Ajungem acolo atunci când nu am fost lăsați să experimentăm toată gama de emoții de micuți, câteodată din prea multă dragoste și supraprotecție din partea părinților, câteodată din graba adulților și tot așa.

Ce mesaj primește un copil care nu este lăsat, conform dezvoltării lui, să facă lucrurile de care este capabil singur? Ei bine, din păcate înțelege că părintele nu are încredere în el și că el nu este în stare să facă acele lucruri singur.

Așadar, mai bine ne luăm un timp mai lung, o perioadă, înainte de a ieși pe ușă, pentru a îi lăsa pe micuții noștri să își facă și ei treaba lor, în ritmul lor. Din păcate, la acest tip de ” a ușura viața copilului”, semnele se văd mult mai devreme de adolescență. Le vedem încă de la integrarea la grădiniță, când micuțul va plânge tare mult acolo pentru că nu reușește să facă lucruri singur.

2 și 3 Nu doarme! Nu mănâncă!

După ce eliminăm orice cauză fiziologică, ce pot afecta calitatea somnului sau a apetitului, ne întoarcem din nou în grădina noastră și vedem ce relație avem noi cu somnul și cu mâncarea și ce relație cultivăm pentru copiii noștri.

Le prezentăm mâncarea ca pe ceva ce e musai să ajungă la ei în guriță, fără să știe despre ce e vorba? Venim cu un piure și o linguriță zburătoare spre ei, iar ei trebuie să ne creadă pe cuvânt că e de bine? Îi ducem la culcare pentru că știm noi sigur că sunt obosiți și așa e bine? Toate aceste acte binevoitoare, menite să le ușureze viața copiilor, le-o fac, de fapt, mult mai grea și mai anevoioasă, cu implicații pe termen lung.

Atât în raport cu mâncarea, cât și cu somnul, întâi cultivăm relația, apoi rutina pentru a obține plăcerea. Vă invit la cursurile mele de la DallesGo pentru mai multe detalii despre cum îi ajutăm pe micuți cu somnul și cu mâncatul.

4. Nu are prieteni!

Și aici ne place să intervenim, să le spunem cu cine să se joace sau cu cine să nu se joace, pentru că noi știm mai bine, nu-i așa?

Ei bine, și aici ține tot de exemplul personal. Ce prieteni avem noi? Cum ne purtăm noi cu prietenii noștri sau cu apropiații noștri?

Cel mic socializează greu? Dați-i pace! Acceptați-i emoția. Spuneți-i că îl înțelegeți că are nevoie de timp să observe ceilalți copii până decide să interacționeze cu ei. Spuneți-i că aveți încredere în el că o va face atunci că se va simți pregătit. Nu îl împingeți de la spate, pentru că va înțelege că e defect, că are o problemă dacă el simte și acționează diferit.

Are o companie neplăcută? Copii care folosesc cuvinte sau au comportamente indezirabile? Spuneți-le că nu e problema lor, e problema celuilalt care nu reușește să aibă un comportament potrivit. Sfătuiți-l să ceară ajutorul unui adult în astfel de cazuri, semnalați și voi mai departe. E clar că este un copil care are nevoie de ajutor, nu de marginalizare.

Copiii au nevoie să știe cum să reacționeze la orice tipologie umană ar întâlni, pentru a nu fi copleșiți când vor întâlni acești oameni în viața de adult.

5. Nu avem ajutor de la bunici!

Dacă nu există sau nu își doresc să ajute, atunci vedem cum suplinim cu alte persoane, dar dacă ei există și nu sunt abuzivi, atunci e musai să nu le furăm copiilor minunea de a avea bunici în viața lor. Indiferent de felul în care cred ei că se crește un copil ( fără a fi abuzivi) beneficiul de a avea bunicii alături este incontestabil. Poate vom avea ceva timp după aceea până readucem copiii în rutina familiei noastre, după răsfățul de la bunici, dar răsfățul ăla are rostul lui. Părinții vin cu educația, iar bunicii cu răsfățul. Cred cu tărie că oaza de liniște de la bunici este vindecătoare. Și mai cred cu tărie că noi nu avem dreptul de a fura cuiva o relație. Nu suntem responsabili de relațiile nimănui, în afară de ale noastre. Copiii au dreptul să își gestioneze singuri oamenii cu care intră în contact. Nu suntem stăpâni pe viața lor!

 

The post Cum le facem viața copiilor noștri mai grea, încercând să le-o facem mai ușoară- top 5 appeared first on Gabriela Maalouf.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici