Viaţa este imprevizibilă. Unii o numesc soartă. Alţii hazard. Alţii spun că e o prostie să faci astfel de afirmaţii. Unii dau definiţii, alţii filosofează. Unii luptă, alţii se lasă purtaţi de valurile ei. Unii au noroc, alţii ghinion deşi o astfel de afirmaţie poate deveni un nonsens din simplul motiv că nu am putea trage o linie a norocului sau a ghinionului.
Si cu toate acestea viaţa se derulează implacabil de la un punct zero la un alt punct zero. Nu dragilor, zero nu înseamnă nul sau nimic. Inseamnă totul, absolutul, punctul de unde şi până unde, înaintea căruia sau după care nu există nimic. Sau aproape nimic. Inainte există vise, dorinţe, speranţe iar după există amintiri, regrete, lacrimi şi toate acestea legate între ele cu lanţuri de iubire, aspiraţii, urcuşuri şi coborâşuri, iluzii şi deziluzii, râsete, împliniri şi dezamăgiri.
Aţi ghicit? Sau bănuiţi? E viaţa. Nu acea viaţă simplă. Ci aceea complicată, imprevizibilă. Cea pe care o urăşti plăngând şi o iubeşti râzând într-un amalgam al unei tornade ameţitoare. Viaţa care fierbe împreună libertatea şi forţa oceanului cu fierbinţeala iubirii sau al disperării. Ea, cea care te izbeşte, ea cea care te ridică.
Si tu? Tu traversezi. Singur. Aşa cum vii. Aşa cum pleci. De la un punct zero spre alt punct zero înaintea căruia şi după care nu există nimic. Sau aproape nimic.
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.
