Nu știu alții cum sunt, dar eu mă simt un pic dezorientată de când a început sezonul estival! Copiii stau mai mult afară cu prietenii, se joacă, se distrează, eu mă super bucur să îi văd relaxați, dar…diminețile sunt din ce în ce mai grele. Mă rog de ei pentru orice mărunțiș, de la datul jos din pat, la spălatul pe dinți până chiar la ieșitul pe ușă, care se petrece în cel mai lent mod posibil.
Ai mei copii sunt somnoroși și pe tot parcursul anului se culcă foarte devreme și se trezesc fără efort din partea mea, mai puțin vara, când joaca se întinde cu două, trei ore peste programul normal.
Am să vă detaliez câteva strategii pe care le-am tot sucit și învârtit cu ei:
-
Calmarea și exprimarea propriilor trări și emoții.
De câte ori simt că îmi crește nivelul de emoție cauzatoare de țipat îmi aduc aminte că natura m-a înzestrat un un creier rațional care îl poate calma pe cel emoțional, așa că îmi fac toate procedeele de autocalmare. Nu mă opresc aici pentru că nu este acesta mesajul pe care vreau să-l transmit copiilor mei, că ei mă pot enerva oricât, iar eu știu să mă calmez. Următorul pas este să le spun, pe un ton mult mai calm acum, ce simt când anumite lucruri mă deranjează:
” Mă simt extrem de frustrată când știu că voi întârzia la serviciu. Mă întristează să spun de o sută de ori același lucru. Mă enervează când lucrurile nu sunt unde le este locul.”
Nu folosesc ” TU” mă enervezi, frustrezi, întristezi pentru că atunci le transmitem copiilor mesajul că doar ei fac lucruri ciudate, că ei sunt diferiți, în timp ce restul lumii știe ce are de făcut. Cu alte cuvinte, spun cum mă face să mă simt un comportament, nu o persoană, pentru că acesta e adevărul, genul acesta de comportament m-ar deranja din partea oricui.
2. Acceptarea și recunoașterea emoțiilor copiilor
3. Liste vizuale de activități
