E o zi plăcută…mă trezesc bine dispusă și fericită alături de viață ce îmi încântă simțirile…e o fetiță micuță ce crește rapid, iar mama ei e nerăbdătoare să o cunoască. O visează seară de seară, îi vorbește domol și îi citește povești nenumărate! Ce sentiment ciudat…mi-e dor de cineva pe care nu îl cunosc încă! Mă bucur că este acolo în siguranță, dar mi-e dor să îl văd în fața ochilor!
Cred că și ea e dornică să mă cunoască pentru că se foiește în continuu de azi de dimineață, iar pe mine mă cam doare burtica. Deodată burta începe să se întăreascăca un pietroi și face asta din 5 în cinci minute. E imposibil să fie contracții, sunt abia 30 de săptămâni. Cu toate astea, nu pot risca nimic, așa că îmi sun doctorul, iar el îmi spune grăbit să vin la spital să va dă despre ce e vorba.
Ajung acolo, îmi pune o perfuzie…mă simt mai bine, așa că decid să plec acasa, cu promisiunea că voi reveni dacă lucrurile continuă în ritmul respectiv. Eram convinsă că era doar o alarmă falsă și că totul va fi înregulă, dar uite că noaptea nu mi-a fost un sfetnic bun, iar contracțiile au revenit, parcă mai tăioase. Am fugit la spital, temătoare! Doctorul mi-a spus că trebuie să mă interneze, să stau cu perfuzii, pentru a întârzia cât mai mult momentul, dar…surpriză…clinica pe care o alesesem să nasc nu îmi putea oferi acest serviciu pentru că exista posibilitatea să nasc înainte de 35 de saptamâni, iar politica lor spunea altceva. Așa că am fost îndrumată spre un spital de stat pentru a mă interna acolo. Cu ochii în lacrimi, am făcut o ultimă încercare și am sunat la o altă clinică privată, le-am expus situația, iar ei și-au asumat riscul!
Au urmat două săptămâni de chin, în care perfuzia a mers fără oprire, injecțiile mi-au învinețit mâinile, iar starea mea sufletească era din ce în ce mai jos.
Din situațiile comice? Că au fost și din astea:
- De la perfuziile respective îmi era foarte cald și stăteam cu aerul condiționat la minim rece, zi și noapte. Mama care mi-a fost alături în toată perioada asta stătea învelită cu zeci de pături. Într-o seară, când intră o asistentă și se lovește fix de priveliștea cu mama zgribulită și de gerul din camera mea, face ochii mari și întreabă:
”Ce faceți doamnă? Nu ați mai plecat acasă? apoi se întoarce spre mine și îmi spune: ” La ce mamă aveți…cred și eu că vreți să o criogenați!”
- Cum stăteam eu așa nemișcată în pat…pentru că aveam voie doar să merg la toaletă și înapoi…simt ceva foarte cald la picioare, așa că o întreb pe mama și pe asistentă ce e cald la picioarele mele. Nu vreți să stiți cum li s-a desfigurat fața și cum se împleticeau una de cealaltă să ajungă mai repede la picioarele mele, pentru a găsi acolo minunea…încărcătorul de la laptop!!
Am trecut și peste asta! Două săptămâni de chin în spital, cu multe înțepături, dureri, vânătăi și frică, dar am plecat încrezătoare acasăcă de acum totul va fi în regulă! Minunea a mai durat câteva zile când totul a luat-o iar cu pași rapizi…ce nerăbdătoare e fata asta a mea!!!
Doctorul mi-a spus de data asta să mă pregătesc, căci nu mă mai poate pune iar sub tratament și că cel mai probabil voi naște!
Era 12 iunie 2009, ora 10 de dimineață…știam că nasc și că nu sunt la termen! Sentimentele trăite nu pot fi descrise în cuvinte, un amalgam de dulce și amar, de frică și entuziasm, de groază și fericire! Nu m-am gândit nicio clipă că ea nu va fi bine! Am văzut-o sănătoasă și puternică și așa a fost! A fost o minune…așa au zis medicii…născută atât de devreme și fără să aibă nevoie de incubator? Un copil micuț, de 3200, dar mare pentru termenul ei și foarte țipăcioasă..medicul i-a prevestit că va fi cântăreață de operă! Mai știi…
Aceasta este povestea mea dulce…dar câte povești sunt așa? Acum mă bucur că am fost eu cea înțepată, învinețită și suferindă pentru că….
Cea mai mare parte dintre copiii născuți prematur sunt expusi riscurilor de a dezvolta probleme severe de:
- Surditate, orbire, paralizie cerebrala, retard mintal.
- Infectii respiratorii, la fel ca si micuții care sufera de complicatii respiratorii sau cardiace. Dintre infectiile tractului respirator inferior cauzate de virusi (viroze), ~60% sunt cauzate de virusul sincitial respirator. Existenta sau impactul acestui virus nu este foarte cunoscut la nivel national (spre deosebire de virusul gripal). VSR este foarte des intalnit, aproape toti copiii contacteaza o infectie pana la varsta de 2 ani.
In Romania, insa, nu exista un proces de testare a etiologiei infectiilor virale astfel incat nu exista date concrete despre prezenta VSR la nivel national.
Aproximativ 1 milion de copii la nivel international nu supravietuiesc luptei pentru viata în fiecare an. Dar multe decese ale nou-nascutilor si dizabilitati puteau fi evitate prin luarea unor masuri sociale, economice si legislative din intreaga lume.
Aproximativ 15 milioane de copii sunt nascuti prea devreme in fiecare an. In Romania, cum spuneam, 1 din10 bebelusi este prematur, adica sunt aproximativ 18,000 de copii care se nasc inainte de termen.
Vă încurajez să consultați platforma www.desrevsr.ro și să vă informați.
The post Mi-e teamă! E ziua în care nasc înainte de termen… appeared first on Gabriela Maalouf.
Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici
