Deşi sunt aceeaşi persoană, chiar dacă inevitabil trec şi peste mine anii, nu am cum să nu îmi amintesc momente din viată noastră. Desigur începând cu plânsetul tău de bebe, cu serile cu poveşti fără sfârşit, cu primii tăi paşi făcuţi singură sau coroniţele de început de vară puse pe un căpşor de copil bălai.

Toate acestea împletite cu grijile zilelor cu febra nărăvaşă ce-ţi încingeau fruntea şi îţi imbujorau obrajii, alături de inconfundabilul tău râs, de ochii sclipind ghiduşi.

Si uşor, uşor aşa cum este firesc cu o strângerea uşoară de inimă când te las să păşeşti şi pe alte cărări ce îţi aparţin doar ţie, ştiind că trebuie sa o fac, ştiind că trebuie sa o faci, pentru că aşa este legea firii, pentru că rolul meu deşi infinit sufleteşte trebuie să se oprească la un moment dat asemeni unei trambuline care te lansează spre infinit, tu cu zborul, eu cu rădăcina.

La mulţi ani, iubirea mea mică!

Iţi doresc sa ai parte de mult bine pe un drum prin viată!

 

Tata.

Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.