Am zâmbit! Nu neaparat soarelui ce-mi bate în geam de dimineaţă. Am zâmbit unui gând din urmă cu 35 de ani. Un gând în care eu prindeam cu stângăcie mâna unei fete blonde cu părul cârlionţat într-o seară caldă de primăvară. Si deşi era linişte inima îmi bubuia în urechi aruncând tone de sânge în toate arterele dându-mi impresia unei cascade Niagara ce se revărsa hăuind în urechile mele devenite brusc prea sensibile.
Acum zâmbesc. Pentru că citeam pe o pagina a unui amic 5 propozitii în care îşi împartăşea bucuria de a decoperi în ochii şi sufletul fiicei lui mugurii acelei iubiri adolescentine. Si se bucura ca un tată de fată ce este de bucuria şi trăirile ei. O descriere simplă şi atât de naturală. Si eu zâmbesc.
Zâmbesc şi pentru aceasta frumoasă parte a vieţii. Zâmbesc pentru eterna şi infinita revenire!
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.
