Pe principiul nu știi să apreciezi cu adevărat ceva până nu-l pierzi. Și da, mă refer la libertatea fizică (aialaltă nu ți-o poate lua nimeni).
Atât mă întreb: oare toată nebunia asta o să ne schimbe în bine? Oare o să învățăm să trăim mai echilibrat, mai responsabil? O să știm să ne apreciem mai mult și să acordăm ceva mai mare atenție stilului nostru de viață? Să ne vizităm mai des bătrânii, să-i întrebăm ce fac, dacă au nevoie de ceva? Să-i ascultăm chiar dacă le-am mai auzit povestea de cincizeci de ori inainte.
O să avem mai multă răbdare cu ceilalți? O să fim mai curați, mai conștiincioși, mai empatici? Mai cu capul scos din laptopuri și telefoane? Oare o să dăm buluc în parcuri și pentru plimbări în aer liber, alergat și mers cu bicicleta nu doar pentru grătare?
Oare o să ne iubim mai tare și cu ceva mai mult patos? O să fim la fel? O să fim mai mult decât am fost înainte să vină pandemia asta și să ne întoarcă viețile cu susul în jos? Să ne omoare bunicii, să ne îmbolnăvească medicii, să ne fure locurile de muncă, să ne taie salariile, să ne înghețe școala copiilor noștri și să ne țină izolați în casă. Oare acum știm exact ce aveam și ce am pierdut și care sunt/vor fi cicatricile cu care rămânem?
Oare o să învățăm ceva din ce trăim acum sau o să uităm la fel de repede cum au uitat și alții înaintea noastră?
Oare toată nebunia asta o să ne schimbe în bine?
Atât mă întreb.
#Staiacasă
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.
