Episodul nr. 2 din cartecenzie este despre Corecții, scrisă Jonathan Franzen. Am început s-o citesc la recomandarea Livianei Tane și a provocărilor pe care le construiește pe grupul de facebook Reading is Cool, știu, am mai povestit despre asta. Mi se pare important să precizez de fiecare dată pentru că e uimitor ce de lume faină se adună acolo și ce discuții se poartă la clubul de carte.
Despre ce este cartea Corecții
Cartea este o capodoperă tragicomică, despre o familie care se destramă într-o epocă a satisfacțiilor facile. Catalogat ca un succes senzațional, cel de-al treilea Roman a lui Franzen, a obținut în 2001 premiul Național Book Award.
Date despre autor
Născut la 17 august 1959, eseist și romancier american. A studiat o parte din viață în Germania, actualmente locuiește în Upper east side și scrie pentru publicația The New Yorker.
Ce spun publicațiile despre carte
„Deopotriva comica si coroziva, amenintatoare si emotionanta, Corectii ne infatiseaza zbaterea unei familii americane de-a lungul a doua generatii.” (The New York Times)
A fost nevoie de zece ani de corecturi pentru a scrie romanul si de inca opt ani de privatiuni, de rigori autoimpuse si de truda. (Les Inrockuptibles)
Despre ce este vorba?
Corecții spune povestea unei familii din Midwest: mama, Enid, își dorește să petreacă „un ultim Crăciun” cu întreaga familie, într-un moment în care lucrurile merg din ce în ce mai rău pentru fiecare dintre ei. Soțul ei, Alfred, suferă de Parkinson, iar cei trei copii, Gary, Chip și Denise, trăiesc pe Coasta de Est și se confruntă cu depresii și eșecuri pe toate planurile.
Cartea adună povești a unor personaje din aceeași familie. Acțiunea se învârte în jurul părinților care se strofocă să-și adune membrii familiei acasă, în St Jude, pentru un ultim Crăciun. De fapt, sub acest pretext Franzen revine mereu pentru a schimba firul narativ și a trece la următoarea poveste și următorul personaj.
Ce mi-a plăcut
Cartea este interesantă, am avut multe de învățat citind-o. Felul în care se prezintă arată priceperea lui franzen pentru scriitură. Stilul este impecabil. Tot ceea ce fac personajele, cum se îmbină firele narative și planurile temporale, toate se potrivesc ca niște piese de puzzle și arată că înainte să fie scris a existat un plan foarte bine pus la punct. Totuși, l-am asociat pe Jonathan Franzen cu un om obsesiv compulsiv când am observat acea nevoie acută de a face ca lucrurile să se potrivească.
Ce nu mi-a plăcut?
Nu mi-au plăcut detaliile în exces. Aici mă refer la limbajul de specialitate referitor la patentul lui Alfred, la domeniul căilor ferate sau experimentele chimice din laborator. Mi s-a părut că mă distrag de la acțiune și că nu aduc niciun plus scriiturii. Cu toate astea, am citit pe internet că tocmai acest stil este reprezentativ pentru scriitor și îl face să se deosebească de ceilalți. Deasemenea, nici detaliile legate de scenele sexuale nu mi-au stârnit interesul. Dimpotrivă, mi s-au părut perverse, animalice și am simțit că au fost povestite astfel ca să facă povestea veridică.
Mi-a plăcut cartea, am urât personajele
Enid și Alfred și cei trei copii Gary, cel mai mare dintre frați, Chip, mijlociul și Denise, fata cea mică.
Chip- un tip inteligent care face greșeli mari și se transformă într-un ratat
Pe Gary- nu l-am urât de la început, la un moment dat îmi era milă de felul în care era tratat de soție, însă la final, s-a dovedit cel mai detestabil dintre personje din cauza caracterului său
Denise- are cea mai interesantă poveste, am asociat-o cu un film, până la un punct când mi-am dat seama că nu e consecventă și nici nu are justificare pentru comportamentul ei.
Enid și Alfred- sunt genul de oameni cărora le pasă de felul în care sunt văzuți în societate. Nu au o relație adevărată cu copiii lor, din acest motiv copiii îi detestă.
3 cuvinte prin care să descriu Corecții a lui Jonathan Franzen
Cinematică, interesantă, bine scrisă.
Aici este și varianta video a cartecenziei, sper că mă iertați pentru emoții și că vă place.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
Articol publicat original pe blogul MamicaZburatoare.ro.
