Ar fi bine sa intelegem ca lumea funcționează în interdependență. Natura, tot ceea ce ne înconjoară, funcționează interdependent. Cum am putea noi, oamenii, să funcționăm diferit? Am putea încerca, dar rezultatul nu ar fi satisfăcător. De fapt, vedem zilnic cum in momentul in care decidem sa ne remarcam doar diferentele ajungem de multe ori la conflict. Stiinta ne arata ca ne-a lasat diferiti dintr-un motiv foarte inteligent, pentru a ne completa, nu pentru a ne certa. Cum ar fi o orchestra in care toate instrumentele s-ar certa sa fie un pian sau ar decide sa excluda unele dintre instrumente?

Interdependenta se traduce astfel: toate organismele depind de lumina soarelui, florile au nevoie de albine pentru polenizare, iar albinele au nevoie de flori pentru hrană, oamenii au nevoie de oxigen pentru a respira, plantele produc oxigen în fotosinteză, dar folosesc dioxid de carbon provenit din respirația noastră, iar exemplele de interdependență sunt pretutindeni.

Reușind să ajungem la interdependență, putem trăi în sinergie, în ajutor reciproc. Copiii care inteleg ca sunt unici si diferiti reusesc sa traiasca in armonie cu oricine, in orice situatie.

Stiu ca am inceput cu concluzia, dar este important sa stiti ce vreau sa va spun cu povestea prin care noi am trecut ca urmare a ‘nevinovatelor” glume facute de copii altor copii. Fie ca sunt inalti, scunzi, cu parul cret sau drept, cu alunite sau pistrui, buni la matematica sau la sport, fiecare copil a trecut macar o data printr-o situatie in care cineva a ras de el, l-a exclus sau l-a  marginalizat.

 

Cand am fost insarcinata, am avut o sarcina complicata si am fost nevoita sa iau anumite tratamente pentru a putea duce totul la un bun si fericit sfarsit. Stiam ca unul dintre efectele acestor tratamente este ca micuta mea va avea mai mult par decat ceilalti copii si nu doar ca podoaba capilara. Asa a si fost! Am primit cu bucurie un bebelus pufos cu un par demn de invidiat, dar si acoperit de un pufulet  pe corpusorul micut. Sincer nu mi s-a parut exagerat si nici nu era!

Doar ca micuta a crescut si a ajuns la gradinita, unde copiii nu erau obisnuiti sa se vada diferiti si sa se bucure de acest aspect. Radeau unii de altii sau chiar isi aruncau cuvinte neplacute atunci cand se suparau unii pe altii. Asa a ajuns micuta mea sa fie strigata “ blanoasa” pentru ca avea ceva mai mult par pe maini si pe picioare decat ceilalti.

 

Noroc ca este un copil obisnuit sa isi arate emotiile si sa povesteasca ce o supara. Mi-a fost greu sa aud un copil de 6 ani ca isi doreste sa modifice ceva la corpul lui pentru a nu mai fi jignit. Dar am decis sa repar aceasta situatie si sa ii dau si ei o lectie despre acceptare. Probabil ca multi s-ar fi dus sa spuna la gradinita sa fie oprit copilul sau poate chiar la parintii lui.

 

Eu am decis sa ii spun ca poate sa faca ce vrea cu acest par, inclusiv sa il indeparteze daca asa decide, dar sa nu uite ca fiecare particica din corpul ei, fiecare fir de par este venit din toata dragostea mea si a tatalui ei. I-am explicat ca nu conteaza cum arata cineva, pentru ca nu a decis el cum va arata si nu poate fi judecat pentru asta. Dar ca in fiecare persoana exista ceva ce poate fi de folos grupului. Poate unul canta frumos, altul e bun la sport, altul face prajituri delicioase si tot asa. Asta este ceea ce trebuie sa vedem in oameni, calitatile, nu defectele.

I-a spus singura aceasta poveste baietelului care o striga asa, iar el s-a oprit, fara interventia unui adult, acolo. De aceea, eu cred ca educatia incepe acasa, acceptarea, de asemenea. E bine sa vedem ce noi, parintii, adultii,  nu acceptam si de ce, ca mai apoi sa ne asiguram ca ai nostri copii nu vor fi raniti sau nu vor rani pe altii.

Chiar daca suntem diferiti, putem fi puternici impreuna!

 

Stiati ca copacii de sequoia sunt cei mai înalți pomi din lume?  Tocmai datorită sinergiei, contopirii rădăcinilor lor. Fiecare e diferit, dar scopul este de a fi puternici impreuna. Nu ar reusi unul fara altul! Stiati ca păsările zboară în V, pentru că astfel se crează un curent ascendent, care le face să ajungă mult mai departe, mult mai ușor. Daca s-ar certa care este seful sau daca ar marginaliza pe una dintre pasari ca are 10 pene in plus, sansa intregului grup ar scadea. Stiati ca metalele își cresc durabilitatea cu până la 40% când intră în aliaj?

 

De ce nu am decide si noi oamenii sa functionam asa? Sa ne educam copiii dupa astfel de principii?

M-am bucurat sa vad ca Disney are un serial pentru micuti care promoveaza acceptarea, diversitatea si incluziunea.  Personajele principale din T.O.T.S., Click si Zglobi sunt singurele animale care nu sunt berze din echipa de livrare a bebelusilor si se descurca foarte bine in ceea ce fac, se completeaza unul pe altul si fac echipa buna impreuna. In plus, descopera o multime de particularitati ale tuturor speciilor la bebelusii pe care trebuie sa-i duca in familiile lor si fac fata provocarilor cu acceptare si deschidere.

De aceea, am avut onoarea si placerea sa lucrez la un kit de activitati care sa ii ajute pe micuti sa invete acceptarea. Puteti descarca acest kit aici:

Kit_Activitati_TOTS.pdf (copilul.ro)

Cei doi zburători învățăcei trebuie să își folosească din plin blândețea pentru a livra bebeluși de animale la familiile lor, peste tot pe glob.

În noul sezon, cei doi prieteni au parte de noi provocări din partea nazdrăvanilor și drăgălașilor pui de animale care trebuie predate familiilor lor. Creat  pentru copiii cu vârste între 2 și 7 ani, serialul vizează teme precum prietenia, grija, perseverența și acceptarea diferențelor prin personaje cu care copiii se pot identifica, situații amuzante și o gamă variată de puiuți simpatici. Fiecare episod prezintă două povești de 11 minute care evidențiază utilizarea gândirii creative, a muncii în echipă și a rezolvării problemelor pentru a inspira telespectatorii prescolari că există mai multe modalități de a atinge un obiectiv. Muzica, joacă, de asemenea, au un rol important în serial.

 

 

The post Ar fi bine sa intelegem cum diferentele ne pot uni appeared first on Gabriela Maalouf.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici