Toți strigau IMPINGE odată! - povestea mea 💕: articol preluat de pe Desprecopii.com. | Linkul original aici
Toți strigau IMPINGE odată! – povestea mea 💕
Mai cu râs, mai cu plâns, până la urmă a ieșit capul puțin câte puțin, pe urmă umerii și restul corpului, și uite-așa a mai apărut o „sarmalută împachetată” de 3.6 kg, care în timp ce măica-sa scrie la computer, doarme cumințel pe canapea. 😊
Soțului i-a revenit onoarea de a tăia cordonul, îi tremura așa-ntr-un hal mâna, până s-o făcut într-un sfârșit… eu am mai stat cumințică pe masa până au terminat ele curățenia, am avut noroc că nu m-am rupt, probabil că gelul ăla a fost salvator, iar bb a fost luat și spălat, făcut curățel și frumosel, după care mi l-au pus la piept. 🍼
Eu mă uitam cu un ochi la soț, căruia îi tremura bărbia de ziceai că mai are puțin și plânge, cu alt ochi la bb curioasă dacă are tot ce-i trebe, adevărul că eram și eu cam depășită de evenimente. Și-mi ziceam că ghemotocul ăla cald cu ochișori curioși e creația mea… 👶💕
Au inceput niste crampe foarte puternice…
Intamplarea face ca in noaptea de dinaintea evenimentului – asta dupa niscaiva cateva zile de efort in care incercasem totul, ramasese doar sa ma mai urc pe pereti – pe la 11.00, au inceput sa ma incerce niste crampe destul de crunte, la fiecare sfert de ora; mi-am zis: in sfarsit, asta e semnul mult asteptat!! Eu ma gandeam deja ca pur si simplu sunt lipsita de instinctul natural de a naste.
Pe la 1.00 noaptea crampele se intetisera, la fiecare 7-8 min. Zic hai sa sun la spital sa le spun simptomele si sa vad daca ma primesc sau nu. Dau eu telefon, iar infirmiera respectiva sau ce era imi zice: inca nu e cazul sa va grabiti, faceti un dus fierbinte, relaxare prin respiratie, plimbari blablabla… Eu, supusa, ma conformez, curioasa dar si emotionata de evenimentul care se intrezarea in sfarsit la orizont.
Pe la 5.00 dimineata deja nu mai suportam, crampele devenisera si mai insuportabile, durau ceva mai mult, catre 35 secunde, la interval de 5 min, plus ca toata noaptea nu inchisesem un ochi. De data asta mai ca m-am milogit de respectiva sa ma primeasca la spital, sa-mi dea ceva sa mai atenueze din durere. Hehehe, daca stiam la ora aia ca greul abia de-acum avea sa vina si ca o sa mai ia inca vreo 12 ore… eu ziceam ca in jur de 9.00 o sa nasc, atat dadea dupa calculul meu 11.00 + 8-10 ore de travaliu pt o prima nastere CITESTE IN CONTINUARE POVESTEA NASTERII AICI
Povesteste-ne cum ai nascut
.gif)
Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii – cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!
Alte povestiri despre nastere
Nasterea in timp de pandemie – jurnal de nastere
Am nascut la Suceava si sunt norocoasa ca am scapat cu bine – jurnal de sarcina
Nasterea naturala. Ar fi cazul sa impingi – jurnal de nastere
Nu recomand cezariana – spune Anca Serea, la a sasea nastere
Cand nasterea naturala se transforma brusc in cezariana – povesti de nastere
Ad-Extra3:
Forumuri recomandate
Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.
Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine – deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.
autor: Ramona, mamica membru DC – Toate drepturile rezervate © 2024
Ad-Extra3:
