De mic copil am fost pro umanitate. Aşa m-am născut să îmi pese de cel aflat în nevoie, de cel slab, de cel asuprit. Chiar dacă uneori m-a afectat pe mine însumi. Odată am fost bătut crâncen de un bărbat cât un dulap care arunca cu o minge în capul unui copil mic amuzându-se. Si eu nu m-am răbdat şi i-am luat partea micuţului. Am avut ochii vineţi o grămadă de timp. Unii au crezut ca mi-am luat porţia de la tatăl meu (Dumnezeu sa-l ierte!) pentru cine ştie ce boacănă făcută, în timp ce tata credea că m-am bătut cu vreunul de seama mea. Nu am spus nimănui.
Am fost şi am rămas un îndărătnic. Aşa am să mor. Genul acela de om cu care poţi face multe dacă ajungi şi ştii cum să îl iei. Aceşti oameni aparţjn extremelor. Dacă e să moară, mor cu tine o dată, fără regrete, fără să clipească. In egală masură dacă e să le stai în cale mor cu tine de gât oricine ai fi, tot fără să le pese. Vor muri in picioare. Dacă nu vor avea picioare vor muri cu capul ridicat. Pentru că pentru acest gen de oameni si pentru mine, nativ voi fi precum un coiot.
Iar acesta întotdeauna o să îşi roadă laba prinsă în laţ pentru a fi liber.
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.
