Nu trebuie sa fii prietenul copilului tau. Despre comunicare, efecte si responsabilitati – ai grija la aceste detalii
Nu trebuie sa fii prietenul copilului tau. Despre comunicare, efecte si responsabilitati – ai grija la aceste detalii
Ne dorim să fim cât mai apropiați de copilul nostru pentru că vrem să eliminăm limitele de comunicare și ierarhiile false impuse de reguli învechite de parenting. Dar putem fi chiar prieteni, și este acest lucru benefic pentru copil?
A fi prieten cu copilul tău poate consolida legătura dintre voi, oferindu-i acestuia un sentiment de siguranță și încredere. Comunicarea deschisă și sinceră este esențială pentru a dezvolta o relație sănătoasă și pentru a-i permite copilului să își exprime liber gândurile și emoțiile. Totuși, este important să menținem un echilibru între a fi un părinte-prieten și a asigura ghidare, suport și limitele necesare dezvoltării lor. Rolul de părinte implică și stabilirea unor reguli și așteptări clare, ceea ce ajută la formarea unui cadru sigur pentru copil. Așadar, în timp ce prietenia joacă un rol valoros în relația părinte-copil, menținerea autorității parentale este crucială pentru binele și siguranța copilului.
veti citi:
A fi parintele copilului tau: intre dorinta, comunicare si responsabilitati
Cand mama si tata sunt Maria si Paul
Cand parintii isi doresc sa fie prietenii copilului
Un copil nu trebuie incarcat cu problemele parintilor
Parerea psihilogilor
Un copil nu trebuie sa traiasca lucrurile cu noi, in aceeasi maniera in care le-ar trai cu un prieten
A fi o mama cool: slalom printre prietenie, datorie si trenduri
Stii cine sunt prietenii copilului tau?
Despre cum cladim increderea copilului nostru
Forum dedicat psihologiei copilului
A fi prietenul copilului tau: intre dorinta, comunicare si responsabilitati
Ne dorim sa fim cat mai apropiati de copilul nostru pentru ca vrem sa doboram limtele de comunicare si ierarhiile false impuse de reguli invechite de parenting. Dar trebuie sa fim chiar prieteni? In sensul real al cuvantului?
A fi părinte nu înseamnă a fi prietenul copilului tău – înseamnă a fi ghidul său, sprijinul lui neclintit și figura de încredere care îi oferă siguranță, chiar și atunci când îl corectează sau pune limite. Prietenia este importantă, dar rolul de părinte implică responsabilitatea de a lua decizii care sunt în interesul copilului, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lui.
Ca părinți, trebuie să fim cei care creează un cadru sigur, educativ și ferm în care copilul să se dezvolte și să învețe despre reguli, limite și consecințe. Când ne asumăm doar rolul de „prieteni,” riscăm să pierdem acea autoritate blândă dar necesară pentru a modela comportamente sănătoase și a construi un caracter puternic.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să existe o relație bazată pe încredere și deschidere. Un părinte care ascultă și își respectă copilul îl poate ajuta să simtă sprijinul și căldura pe care și le dorește, dar fără a știrbi din respectul pentru rolul parental. Copiii au nevoie de prieteni de aceeași vârstă, dar au nevoie de părinți care să îi ghideze, să îi iubească necondiționat și să îi ajute să navigheze prin provocările vieții, chiar dacă asta presupune uneori să fie stricti sau să spună „nu.”
Cand mama si tata sunt Maria si Paul
Dar exista si parinti care abordeaza problema altfel. Nu accepta sa fie strigati ca tata si mama ci Paul si Maria. Adeptii acestui tip de comunicare sunt in general parinti care au suferit in copilarie din cauza unei distante care i-a impiedicat sa se apropie de parintii lor. Asa au ajuns, oarecum pripit, la ideea ca raceala parintilor lor s-ar fi datorat modului de adresare si autoritatii parintesti mai ales.
Cand parintii isi doresc sa fie prietenii copilului
E foarte normal sa avem o relatie apropiata cu copilul nostru. Insa nu trebuie sa uitam realitatea.Si nici sa o negam. Nu putem uita ca suntem in primul rand parinti. Iar atunci cand parintii vor sa distruga aceasta linie fina, psihologii sunt de parere ca exista un rezultat neasteptat. Desi vrei sa fii fii cel mai apropiat al copilul tau – te poti de fapt indeparta de acesta mai mult.
Adevarul este ca oricat de mult te poti apropia de copilul tau – nu poti sa iti uiti indatoririle si judecatile de parinte. Parintii au o identitate fixa iar prioritatea lor este de a avea grija de copil asa ca atunci cand copilul isi va privi parintii – acestia nu vor fi Paul si Maria si mama si tatal sau in primul rand.
Ad-Extra3:
Un copil nu trebuie incarcat cu problemele parintilor
Oricat de dur ar suna adevarul – un copil nu vrea sa stie starea sufleteasca a parintilor si nu este interesat de preocuparile lor, neavand nevoie de el in rol de prieten ci mai ales ca o prezenta necesara, de siguranta – pentru evolutia lui catre maturitate.
Parerea psihilogilor
Acest lucru, acest sentiment ii da un sens existentei sale. In momentul in care parintele incearca sa intre in sfera prietenei, destainuindu-se si asteptand confesiunile lui – asa cum ar face-o cu un prieten, copilul intra in interactiune cu o alta entitate: parintele in rol de copil – care se interpune peste parintele matur. Apare situatia neclara cand copilul se incredinteaza lui Paul si Maria din interiorul tatalui si mamei sale. Insa fara a uita nici o clipa ca acestia sunt de fapt mama si tata. In plus, copilul va trebui sa tina cont de vulnerabilitatea ‘falsa’ a copilului Paul sau copilului Maria.
Iata ca ajungem in mijlocul unui scenariu bizar – in nici un caz simplu de inteles.
Putem sa spunem si sa demonstram unui copil ca incercam sa il intelegem si ca vrem sa comunicam cu el insa nu trebuie sa il obligam pe copil sa duca povara suprararilor sau tristetilor noastre. Si nici sa uite sa faca efortul de a ‘uita’ ca se adreseaza mamei sau tatei.
A fi o mama cool: slalom printre prietenie, datorie si trenduri
S-a intamplat recent in Londra. O „mamica care se dorea cool” si-a fortat pozitia de „coolness” cand la petrecerea de 18 ani a ficei sale a adus pe masa 12 pungi cu cocaina. Asta dupa ce o parte din invitati au avut parte de o plimbare cu limuzina prin Londra.
La petrecerea de 15 ani a baiatului meu a existat o presiune din partea colegilor sa fie si ceva alcool pe masa. Am umparat strategic un numar limitat de sticle de bere care s-au terminat rapid, minimizand astfel riscul ca petrecerea sa degenereze. Dar recunosc ca am cedat! De ce? Nu ca sa par un „tata cool” ci pur si simplu pentru ca nu am dorit ca baiatul meu sa sufere ca „petrecerea a fost un fiasco”. Evident ca nu trebuie sa va spun ca puteam sa descarc si un camion de bere la petrecere si tot nu era de ajuns. Au fost copii care – la 15 ani – au avut remarci de genul: berea este pentru „copii”. Nu ai nimic tarie prin casa? Recunosc a acestia erau majoritatea englezi care se deprind de mici cu bautura Citeste neaparat despre ce inseamna a fi mama cool.
Un copil nu trebuie sa traiasca lucrurile cu noi, in aceeasi maniera in care le-ar trai cu un prieten
A fi parinte reprezinta o experienta relationala unica care incepe din momentul in care copilul ne spune mama sau tata. Iar aceste cuvinte sunt apelative care depinde de calitatea noastra de a avea grija de el. Ca fiinta umana, nu poti auzi cuvantul mama sau tata fara a te simti profund emotionat. Fara a te gandi la vulnerabilitatea copilului tau.
Stii cine sunt prietenii copilului tau?
„Ce este prietenia” e unul dintre lucrurile pe care copilul tau le invata inca din primii ani de viata, iar cultivarea si „monitorizarea” prieteniilor sale ar trebui sa fie unul dintre aspectele care sa te preocupe in mod constant pentru ca sta la baza crearii unei relatii armonioase dintre copil si tine, ca parinte, si, de asemenea, dintre copil si lumea cu care acesta intra in contact.
Pe masura ce copiii cresc, viziunea lor despre ceea ce inseamna prietenia se modifica treptat, iar felul in care aceasta isi pune amprenta asupra modului lor de perceptie a acestui concept tine foarte mult de felul in care parintii stiu sa ii ghideze. Citeste pe larg, despre ce trebuie sa stii sau sa nu stii despre prietenii copilului tau.
Merita sa citesti si: Cand nu iti plac prietenii copilului tau
Despre cum cladim increderea copilului nostru – trebuie citit:
Cand copilul nu are incredere in el
Cum sa critici un copil fara sa il distrugi in interior
Despre copilul timid: semne si particularitati
Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea…
Incredere si decizii la 17 ani…
.jpg)
autor: Amalia Averescu – psiholog – Kinder- en jeugdpsychologie – specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2024
Ad-Extra3:
