Creștem floricele, culegem floricele! Și apoi ne mirăm că nu are cine să ne salveze!
Unde sunt doctorii? Ia uite ce timpuri trăim, vai de capul nostru! Unde e sportul românesc? Dar câte greșeli fac miniștri! Nici română nu știu ca lumea!
Comod, din spatele tastaturii noastre, ne dăm doctoratul în comentat, jignit, emis păreri filosofice și critici la adresa, as fi vrut sa spun tinerei generații, dar, de fapt, a orișicui.
Pentru că noi, deodată, am devenit, peste noapte cei ce trebuie salvați de cineva. ( Bine în aceasta perioada chiar așa e. In general, așteptarea de a fi salvat de cineva te transformă, de fapt, într-o victimă si asta este un rol social care nu aduce nimic bun.)
Dar să trecem la subiectul nostru. De mulți ani, aud în jurul meu oameni care confunda libertatea cu timpul liber si cred ei că singurul mod în care un copil poate crește frumos și în echilibru este să facă ce vrea. Contestă orice formă de educație, orice set de reguli si limite, stau la colț să surprindă orice privire ce are drept scop traumatizarea copilului.
Confundăm învățarea prin joc cu joaca: “ Îl duc la o școală unde mai mult se joacă, sa nu îl stresez, sa nu îi știrbesc Copilăria!”
Măi oameni buni, am ajuns să avem campioni la Fornite la doar 6 ani! Dacă nu știți, Fornite este un joc video! Și apoi ne întrebăm unde sunt medicii, sportivii, miniștri sau de cine, Doamne iartă-mă, mai avem noi nevoie???? La Fornite! Recompensează psihicul “extraordinar” si da si dependență. Bate-o pe asta!
Am avut și părinți care mi-au spus că îi lasă pe copii sa se joace cât mai multe jocuri video, pentru că neurochirurgii asa fac, să își dezvolte motricitatea fină. Păi, aia s-au apucat după ce și-au petrecut viața învățând. Invers nu cred că merge!
De ce folosesc cuvântul floricele? Pentru că asta avem pe lângă noi, niște făpturi minunate, frumoase, extrem de inteligente, dar la fel de fragile. Ce punem noi în căpșorul lor, felul în care noi îi modelăm este ceea ce îi ca defini într-un fel sau altul.
Dacă Continuăm să îi ducem la școală ca să treacă și de asta, la facultate unde nu se învață, se copiază, se ia diploma și gata….vom culege mereu aceleași rezultate și în cine credeți că se va arunca cu noroi, tastând din confortul șezlongului nostru? În ei!!! Niciodată în cei care i-au adus acolo!
Să nu credeți că propăvăduiesc milităria și vreun sistem de pus biciul pe copii, sa îi facem oameni! Nici pe departe!
Eu cred că e musai să ne evaluăm bine copiii, să vedem care sunt Abilitățile lor: academice, artistice, sportive, etc. Apoi să nu ne fie frică să folosim cuvântul disciplină. Disciplina este o rutină care ne face să ne simțim în siguranță. Părintele pune, cu blândețe, limite și reguli și îi formează copilului plăcerea de lucra lejer, echilibrat, disciplinat.
Disciplina nu înseamnă autoritate si “ fă ce îți spun eu!” Disciplina înseamnă susținere pe cel mai bun drum pentru copilul fiecăruia.
Dacă vă vedeți copilul pasionat de citit, matematică, lucruri academice, în general, nu ca speriați că aoleu ceilalți nu fac nimic și e moda asta noua cu mai puțin învățat. Sunt copii pentru care învățatul este ușor și le aduce plăcere. De acolo vom culege roadele marilor profesioniști: medici, ingineri, profesori, etc. și nu ne vom mai întreba unde sunt când avem nevoie de ei…
Dacă vedem copilul cu abilități clare sportive sau artistice, nu îl frustrăm că lui nu îi iese așa bine la matematică. De acolo, vom gasi bucuria artei, care nu este mai prejos de valoarea academică. Gândiți-va, în special, în aceasta perioadă grea, cum ar fi fost și fără muzică, o carte, o piesa de teatru, chiar si asa online.
Pierdem copiii pentru că nu îi vedem, în spatele unui calculator, tableta sau telefon. Nu își cresc Abilitățile în ale IT-ului jucând jocuri video, garantat.
Copiii au nevoie de echilibru între învățare, joacă și autonomie. Dacă Continuăm să îi supraprotejăm, să testăm toate curentele moderne pe ei sau să punem presiune prea mare pe ei, e posibil ca micile noastre floricele să se ofilească.
Avem nevoie de curaj, răbdare și perseverență pentru a ne cunoaște copiii și, nu în ultimul rând, pe noi. Dacă noi nu suntem bine nici acțiunile noastre nu vor reflecta altceva.
Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici
