Nu exista nici o reţetă. Punct. Mulţi spun că există, şi încearcă să descrie cum să faci, cum sa nu faci. Intr-unele te poţ regăsi, în altele nu. Unii îşi caută fericirea şi când sunt convinşi că au găsit-o, brusc vine un taifun şi le spulberă certitudinile, visele. Se simt deodată abandonaţi de soartă, de viaţă, de prieteni, nimic nu pare să mai aibă vreun sens. Unii se agaţă cu disperarea omului ce realizează că se îneacă în volbura vieţii şi a neşansei, de orice colţ, de orice fir de pai. Unii înjură, alţii plâng, alţii se uită cu o privire golită de tot unversul personal, alţii suferă în tăcere molfăindu-şi durerea între dinţii încleştaţi şi toţi îsi pun întrebarea:
- De ce? De
ce eu?
Mai
apoi după o vreme, încet, încet, zi după zi, vine maiestatea sa, timpul. Si
implacabil aşează fiecare rotiţă deplasată înapoi la locul ei, iar praful uitării
se pune discret peste toate întrebările aparent fără răspunsuri. O parte dintre
întrebări sunt norocoase primind cu graţie rezolvările ce păreau imposibile
cândva, altele ramân afundate în neantul unui secret ce pare să fie sortit să
existe aşa pentru eternitate.
Dar
oricare ar fi drumul, indiferent cât de lung şi anevoios este, la un moment dat,
fiecare ajunge să înveţe să meargă mai departe, să redescopere ceva ce a existat
dintotdeauna, dar care dintr-un motiv sau altul părea pierdut undeva în spate
pe drum:
Arta
de a fi fericit!
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.