Oricare dintre noi, inevitabil, am trăit sau vom trăi momente delicate. Nu le putem alege, nu putem fugi, nu ne putem ascunde şi nu le putem refuza. Sunt exact ca o ştampilă deja pusă la fel de sigure ca taxele.
Si de aceea nici nu este bine să ne gândim exgerat de mult la ele ci să le păstrăm acolo, undeva în colţişorul lor. Si dacă uneori timpul ne va trage de mânecă discret punând întrebarea tainic:
– Unde este?
….atunci să ne dăm voie la un răgaz. O secundă, un minut, o oră. Să ne lăsăm prizonieri vremelnici ai momentului amintirilor pentru că întotdeauna, în mod inevitabil…. sufletele nu mor niciodată!
Dumnezeu să te aibă în pază tata! Ai fost si ai rămas steaua mea călăuzitoare!
Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.