Azi mi-a cazut sub ochi o scrisorică scrisă de un copil Magicianului. Da, e vorba de un personaj care vine din vremuri nu foarte îndepărtate care a rămas cumva se pare în memoria copiilor. Greşesc. Si în memoria adulţilor un exemplu aş putea fi chiar eu.
Nu dragilor, Magicianul nu este atât de batrân nu seamănă cu vreun Moş. Dar cu toate acestea uite că o simplă poză m-a făcut sa citesc o scrisorică. Si să zâmbesc desigur cu un pic de nostalgie în suflet.
Spre surprinderea mea există şi un răspuns al Magicianului. In acel moment m-a cuprins o bucurie tăcută şi m-am întrebat:
- Cum de nu a dispărut Magicianul?
Cred că nu are cum să dispară. Nu neaparat pentru ca el poate sa facă orice magie fiind desigur Magician ci pentru că ar fi imposibil sa dispară copiii. Pentru că odată cu aceşti copii visele nu dispar niciodată. Nu au cum! O fi vreo magie? Probabil că da.