Copilul singur la părinți
Deseori auzim – ca un stereotip, de altfel – că un copil singur la părinți este obraznic, răsfățat sau egoist, doar pentru că nu are frați. Vestea bună, susținută de studii de psihologie, este că acestea sunt doar mituri.
Cercetările au arătat că un copil singur la părinți are, în general, același comportament social ca și primul născut dintr-o familie cu mai mulți copii. Iată ce spun psihologii de la Desprecopii.com:
– VETI CITI:
Stereotipuri despre copilul singur la parinti
A creste un singur copil inseamna mai multa dedicatie si timp de calitate cu copilul
Fii pregatit pentru intrebarea: de ce nu am frati si surori?
Ce spun mamicile din Comunitatea Desprecopii.com
Confesiunile unei mame: Daca ai un singur copil …
Tot despre copilul unic la parinti merita citit
6 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:
Forumul de PARENTING
Stereotipuri despre copilul singur la parinti
Deseori auzim, ca un stereotip de altfel – ca un copil singur la parinti e obraznic, rasfatat sau egoist – exact sau numai ca urmare a faptul ca e singur la parinti. Vestea cea buna, sustinuta de studii de psihologie, este ca acestea nu sunt decat niste mituri. Studiile au demonstrat, de-a lungul cercetarilor, ca un copil singur la parinti are, in mare parte, acelasi comportament social ca primul nascut dintr-o familie cu mai multi copii.
Si, iata vine inca o veste buna (pentru parintii cu un singur mostenitor): in general, copiii singuri la parinti obtin rezultate chiar mai bune pe plan social sau intelectual decat cei care provin din familii cu mai mult de un copil.
A creste un singur copil inseamna mai multa dedicatie si timp de calitate cu copilul
Asta nu inseamna inca ca a avea un singur copil este mai simplu decat a avea 2 de exemplu. Adevarul este demonstrat de practica – unui singur copil trebuie sa acorzi mai multa atentie si focus.
Ca parinte responsabil, unui copil unic trebuie sa acorzi mai mult timp de calitate. Poate chiar de aici se nastre o problema a parintilor de copil unic – tendinta de a se implica prea mult in activitatile lui sociale. Si de aici, poate – ajungem la acea forma de ‘cocolosire’ care il poate face mai putin pregatit pentru viata.
Cititi: 10 metode de a creste un copil rasfatat – si cum va puteti schimba abordarea asupra disciplinei copilului si TEST: Ce fel de mama esti?
Relatiile copilului cu alti copii, prieteni sau doar copii vecini de pe aceeasi strada sau scara de bloc, sunt foarte importante si trebuie tratate cu respect de catre parinti. Acest univers si acesti ‘colegi’ de joaca sunt mediul in care copilul invata sa reactioneaze in cadru social.
Dar, atentie, cand tu ca parinte intervii in micile lor dispute – micsorezi din sansa copilului tau de negocia sau rezolva un conflict ‘de unul singur’.
Tine atent sub control ‘galceava lor’ dar incearca sa nu intervii decat daca lucrurile scapa de sub control si ajung la violenta.
Fii pregatit pentru intrebarea: de ce nu am frati si surori?
Vine si vremea ca la un moment dat copilul unic sa isi intrebe parintii de ce nu are frati sau/si surori. Pana dupa adolescenta copilul nu trebuie expus motivelor ginecologice sau financiare ale parintilor – dar, desigur, mai tarziu in viata, puteti sa ii explicati foarte deschis motivele pentru care a ramas copilul dvs unic si de nepretuit.
Cititi si pareri ale mamicilor despre copilaria si echilibrul copilului unic.
Ce spun mamicile din Comunitatea Desprecopii.com:
Eu sunt singura la parinti, copii nu am deocamdata. Ai mei m-au alintat prea tare si au scos din mine o egoista si o rasfatata. Nu mi-am dorit niciodata sa am un frate sau o sora (mai ales mai mic ca mine), as fi fost orbita de gelozie… si acum nu mi-as fi dorit sa am un frate sau o sora, pentru simplul (si materialistul) motiv ca nu vreau sa impart ce am de la parinti cu nimeni. (Ramonika)
Sunt copil unic si sunt fericita asa. Mi-am dorit in copilarie un frate, in niciun caz o sora dar mama mea nu a mai putut face un alt copil. Apoi, pe masura ce am crescut, am vazut tot felul de avantaje (nu neaparat materiale) in a fi copil unic. Mai ales cand ma uit in jur si vad frati care nu se inteleg sau care sunt la distante mari si mereu isi duc dorul, zic ca e mai bine asa. Practic, nu poti simti lipsa a ceea ce nu ai trait, nu? Si poate unii si-au dorit f mult frati/surori, dar eu nu. Sunt o fire independenta, sociabila dar mai rece in sensul ca nu-mi prea place sa „stau bot in bot” cu alte persoane (exceptie facand sotul). Din fericire, am prietene minunate pe care le consider ca niste surori.
Am fost copil unic pana la 12 ani si va spun sincer ca n-am resimtit nici o nevoie. Frate-meu chiar si acum, dupa 20 de ani, este prea mic ca sa am o relatie de prietenie ca intre adulti… Am avut intotdeauna prieteni buni, sunt una din fericitele care n-au fost niciodata dezamagite de prieteni. Am un singur copil si asa va ramane. NU am resurse psihice pentru al doilea. Le admir sincer (oarecum la granita cu uimire totala) pe colegele de odisee care au deja al doilea copil. Nu cred ca va avea ceva in minus fiica-mea, sper ca va avea prieteni. (JG)
Cand eram mica mi-as fi dorit o surioara, pe cineva caruia sa-i impartasesc din necazurile mele. Cand eram la scoala, deja nu mai imi doream frate sau sora. Aveam prieteni. Si apoi, observasem ca tatal meu care avea inca 7 frati se intalnea cu ei foarte rar, iar mama, care mai avea o sora,o vedea numai o data sau de doua ori pe an. Cand a venit fetita mea pe lume m-am gandit ca nu va fi unicul meu copil. Imi doream sa am doi. Si chiar daca fetita mea si-a dorit o surioara pana la implinirea varstei de 8 ani, dupa aceea mi-a spus ca nu ar mai vrea vreun copil in familia noastra, deoarece ar trebui sa imparta tot ceea ce are cu cel mic si nu i-ar face placere sa fie ea cea mare, cea care sa aiba responsabilitati in familie. Azi, cand ma uit in urma, pot sa spun ca ma bucur ca am un singur copil. Am investit toata dragostea mea in el. (betiana)
Eu cred ca nu e absolut nici o problema cu „echilibrul psihic” al copilului unic. Singurul pericol este sa nu devina egoist, sa invete sa imparta cu altii, sa fie bine crescut, dar asta se poate educa oricum, depinde de parinti. Poate invata sa imparta in cercul de prieteni, la gradinita. Nu stiu la voi cum este, dar copilul meu a stat la gradinita cate 8 ore pe zi si acum la scoala fiind sta 6.5h. Deci are destule oportunitati de a invata sa imparta. Dealtfel eu cred ca treaba cu altruismul sau egoismul e mai mult innascuta. (ruxij)
Dupa mine, povestea cu egoismul copilului unic e o prejudecata. Eu nu am fost rasfatata, aveam reguli clare, limite, responsabilitati ca pt varsta mea, nu se putea problema sa urlu prin magazine sau sa imi tin „comorile” numai pt mine. Eu cred ca modul in care parintii educa un copil face diferenta, nu neaparat prezenta sau absenta fratilor. (irenecam)
