România încotro?

România încotro?

Am ajuns si acest an 2016 pe data de 1 decembrie sa ma uit, sa vad, sa respir pe aceleasi meleaguri pe care sunt de aproape 49 de ani adica in Romania. Desigur fiecare an in parte ai acestor 49 de ani s-a derulat in mod unic chiar daca la prima vedere multi dintre ei au semanat intre ei pana la aproape de identitate.

Nu am avut o viata grea. Am avut categoric o copilarie fericita, ferita de griji si lipsuri. Stau uneori sa ma gandesc ce as putea defini prin lipsuri sau nefericire. Este totul atat de ambiguu uneori. Pentru ca aproape fiecare persoana defineste total diferit daca a fost sau este fericita, daca are sau nu lipsuri.

Soarta, hazardul,, potriveala spuneti-i cum vreti, mi-a harazit sa fiu martor al mai multor vremuri diferite, al mai multor reguli sociale si economice antagonice, al entuziasmului dorintei de schimbare impletita in mod crud cu disperarea supravieturii.

Am fost martor al promovarii demnitatii umane rostita de speranta si onestitate, dar si meschin elaborata de farisei fara scrupule, cinici si perfizi, zambind din coltul gurii, acoperind cu grija in cuvinte glorioase dar goale de continut, prostia si incultura, ferindu-si ochii subtiati de privirea ascutita ce stiau ca urmeaza sa te fure. Zambind desigur.

Am fost martor al unei societati apuse, deloc deloc glorioase, spoleita si mintita  si care totusi a avut puterea sa creada in visele ce nu aveau sa se implineasca niciodata. Si atat de mult au crezut incat au avut puterea boului din jug ce lasa capul in jos isi incoarda pieptul puternic si opintindu-se in picioarele-i puternice rupe pamantul tare ca piatra lasand loc vietii sa creasca in spate.

Am fost martor al unei societati plina de dorinta, de entuziasm, de nou, de libertate. Libertate. Cuvant greu, rostit usor. Pentru ca tot eu am fost martor al pierderii stimei de sine, al societatii in care libertatea atat de mult ravnita s-a transformat in diferite forme total nebanuite. Ai libertatea de a muri de foame, ai libertatea de a muri de oboseala, ai libertatea  de a muri de griji, ai libertatea de a nu avea unde sa dormi, ai libertatea de a visa….. Da, am fost martorul unei societati in care fiecare are libertatea de a visa, doar ca sub imperiul nu stiu caror legi majoritatea acestei societati a ajus sa viseze urat. Azi un cosmar, maine altul si incet, incet numarul viselor urate nu doar ca au ajuns sa fie multe ci chiar sa devina o obisnuinta. Acum stau sa ma gandesc cu mult mai mare atentie la cuvintele spuse candva:

“Nu este grea robia, cat este grea obisnuinta omului cu ea.”

Nu stiu ce va fi maine. Nu stiu soarta ce imi va rezerva pe viitor, martor al caror vremuri voi fi. Ma intreb si intreb totusi:

Romania. Incotro?

Tata si Moderator cu experienta pe Desprecopii.com. Vizitati blogul lui Marius.

Despre Autor

Marius Pernes

Marius este moderator-senior la Desprecopii.com de peste 15 ani timp in care a sfatuit si indrumat mii de parinti. Marius este mediator certificat si are mai multe cunostinte juridice si financiar-contabile. Marius este tatal a doua fetite minunate.