Personal, nu înțeleg surprinderea oamenilor privind apariția acestui joc și a repercursiunilor legate de el. Eu așteptam acest fenomen chiar cu ceva ani mai devreme, ținând cont de faptul că foarte mulți contestă informațiile și sugestiile oferite de specialiști cu privire la folosirea ecranelor ( telefon, televizor, laptop, internet, etc.).

Se vehiculează foarte tare că toate aceste informații sunt doar niște speculații menite să le creeze micuților un handicap, nedezvoltându-și astfel abilitățile tehnologice de acest tip într-o lume a ecranelor. Nimic mai fals, din punctul meu de vedere! Am să vă povestesc mai întâi cum am gestionat noi în familie acest aspect, apoi revin cu detaliile științifice despre efectele ecranelor asupra minții copiilor, ca la sfârșit să vă propun câteva jocuri și tehnici de susținere a dezvoltării creierului copilului tău.

Consider extremele foarte periculoase. Orice acțiune dusă până în pânzele albe poate fi dăunătoare, așa că nu am abordat niciodată subiectul ecranelor extremist, nu am considerat că interzicerea totală ar putea fi benefică, cunoscând efectele ce apar imediat după ce persoana care nu a avut acces, descoperă fructul interzis. Ce am făcut în schimb a fost să respect sfaturile specialiștilor în domeniu, adică:

1. Până la vârsta de 3 ani, nu au avut acces deloc la niciun ecran. A fost foarte ușor pentru că nu mergeau în colectivitate și nu vedeau alți copii făcând asta, nici pe noi, cu alte cuvinte nu știau nimic legat de acest aspect,deci nici nu și-l doreau. Nu au mâncat la tabletă, nu s-au uitat pe drum în mașina la filmulețe, nu am descărcat jocuri pe telefon ( nici în ziua de azi nu am). Și uite că am supraviețuit. Am primit numeroase comentarii cum că nu se vor descurca în viață, că una e să înveți mic, alta să înveți mare ( de parcă îi țineam până la 18 ani fără).
2. Intre 3-6 ani, nimic nu a mai putut fi evitat. Vedeau copii făcând asta și își doreau și ei. Așa că au primit acces , tot în limitele corespunzătoare, adică maxim o oră pe zi. Ce am mai făcut suplimentar a fost să sparg timpul în bucăți mai mici, astfel încât nici ei să nu stea o oră doar acolo și să le creez senzația că au făcut asta de mai multe ori.
3. Începând cu vârsta de 6 ani, specialiștii cresc durata la două ore ( tot fragmentate, dacă se poate). Asta am făcut și noi.

Ce am descoperit?

1. Că nu pot trăi fără ecrane, pentru că primesc teme și proiecte în felul acesta
2. Că învață la fel de bine la ora de informatică ( nu sunt în urmă cu absolut nimic, față de copiii care folosesc ecranele de la vârste fragede)
3. Că și-ar fi putut pierde multe abilități ( nu toți cei care folosesc ecranele vor deveni mari informaticieni, dar mulți artiști, sportivi, etc se pot pierde)

Revenind la jocul ” Balena albastră”, ne putem întrebarea cum este așa ceva posibil? Ei bine, chiar un autor român, dr. Virgiliu Gheorghe, în cartea sa ” Efectele ecranelor asupra minții umane” ne dă explicația. Citiți cu atenție, nu vă pierdeți răbdarea, pentru a putea înțelege ce transformări se produc în creierul copiilor noștri și cât de tare le putem strica viața, nerespectând sugestiile sau le-o putem chiar pierde, din cauza unui joc stupid. Nu e musai să se întâmple la toată lumea, dar dacă există un procent, chiar și micuț, eu zic că nu merită!

Efectele ecranului ( televizor, calculator, telefon) asupra creierului

Toate părţile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici „staţii” electrice – neuronii.

Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – nişte pulsaţii electrice cu diferite frecvenţe. S-a observat că undele cerebrale sunt de cinci tipuri: alfa, beta, gama, delta şi theta.

Caracteristici generale ale undelor cerebrale beta si alfa

Undele b (beta) care au frecventa cea mai mare  apar in creier pe parcursul proceselor de gândire, de analiza si de decizie, in majoritatea starilor de veghe, atunci cand mintea este concentrata asupra unei sarcini, a unei activități oarecare;

Undele a (alfa) domina activitatea corticala in momentul in care persoana se afla intr-o stare de relaxare;

Cercetarile efectuate in ultimele decenii arata ca, indiferent de continutul programului de televiziune, internet, jocuri pe telefon, traseele electroencefalografice ale celor care întreprind repectivă activitate se schimba dobândind, dupa numai doua minute de la începutul activitatii, o configuratie noua, specifica, neîntalnita in nici o alta activitate umana.

Se înregistreaza o micsorare a nivelului activitatii corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care trec din starea beta in starea predominant alfa. Emisfera stânga isi diminueaza extrem de mult activitatea, proces ce se desfasoara concomitent cu întreruperea partiala a puntii de legatura dintre cele doua emisfere – corpul calos. In acelasi timp, ariile cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt periclitate.

„Calculatorul, ca si televizorul, indiferent de utilizarea sa, constituie un important factor de stres pentru creierul uman. Pe parcursul folosirii computerului, ecranul acestuia, ca si cel al televizorului, inhiba activitatea emisferei stangi, a cortexului prefrontal si slabeste comunicarea interemisferica, realizata prin puntea corpul calos. In schimb, favorizeaza deschiderea portilor subconstientului si inscrierea cu putere a imaginilor transmise, in adancurile acestuia. Imaginea de pe ecranul monitorului, printr-o actiune de natura hipnotica, impinge creierul intr-o stare electrica de tip alfa, subminand, concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizeaza procesele gandirii logice si analitice sau, in general, gandirea activa. In momentul in care utilizam calculatorul pentru un proces ce solicita gandirea, creierul trebuie sa faca un efort mult mai mare decat in mod obisnuit, pentru a putea birui inertia hipnotica in care il introduc imaginile de pe ecran. Pe de o parte, vizionarea genereaza unde alfa si, pe de alta parte, gandirea activa solicita unde beta. Aceasta face ca, atunci cand ne aflam cu ochii lipiti de ecran, procesul gandirii sa fie mult ingreunat, desfasurandu-se cu un consum mult mai mare de energie nervoasa si cu riscul epuizarii mult mai rapide a creierului. De fapt, factorii agravanti sunt schimbarea rapida a cadrelor si suscitarea cu putere a emotiilor si instinctelor.” (Dr. Virgiliu Gheorghe)

” Ecranul calculatorului strica mintea, ii inhiba dezvoltarea, impiedica gandirea libera, reflexivitatea, slabeste creativitatea si distruge retele neuronale, streseaza si oboseste pana la epuizare. Este falsa credinta ca utilizarea calculatorului dezvolta gandirea si il face pe copil mai inteligent. Aceasta convingere se intemeiaza mai mult pe un curent de opinie intretinut de cei care castiga miliarde de dolari din vanzarea jocurilor, a programelor de calculator sau a tehnicii de calcul in general. (…) Este mai facil sa cumperi un calculator si sa il lasi pe copil sa isi petreaca timpul in fata acestuia. Cati dintre parinti stiu insa ca este greu de gasit un alt mijloc care sa afecteze tot atat de puternic dezvoltarea creierului copilului, pe cat o face calculatorul? Atata timp cat copiii sunt captivati hipnotic in fata ecranului, iar instinctul de conservare este complet anulat pe perioada vizionarii, televizorul si calculatorul tind sa devina agresorii ideali.” (Dr. Virgiliu Gheorghe)

„Iti creeaza sentimente si te recompenseaza cu senzatii pe care nu le poti obtine in alte moduri. Poate bloca senzatii de durere, incertitudine sau disconfort. Poate crea senzatii puternice, care focalizeaza si absorb atentia. Poate sa ii permita unei persoane sa uite sau sa se simta bine cu privire la anumite probleme insurmontabile. Poate furniza un sentiment temporar, artificial, de securitate si calm, de incredere in sine sau de implinire, de putere si control, sau de intimitate.”(Peele, 1991) Aceste false beneficii explica de ce o persoana continua sa se intoarca la experienta pe care o considera dependenta. (Young, 1999)

 Robotizare si animalizare

„Intr-un joc tipic, punctele pe care le castiga jucatorul depind de viteza sa de reactie. Gandirea constienta fiind un proces foarte lent, jucatorul trebuie sa reactioneze fara sa gandeasca. Cu alte cuvinte, jocul determina reactii automate. Aceasta explica motivul pentru care copiii joaca mult mai usor si cu mult mai mult succes aceste jocuri: ei nu au inca formata gandirea proprie si constiinta, tot atat de dezvoltate ca la oamenii maturi.

Deoarece jocul impune actiuni motorii de mica amplitudine si automate, iar actiunile acestea sunt mecanice, se poate spune ca jocurile il „robotizeaza” pe jucator. Cu alte cuvinte, el este redus la o masina care detecteaza mici impulsuri vizuale limitate si efectueaza miscari mici si limitate cu degetele.

Una din cele mai importante obiective ale educatiei este sa dezvolte capacitatea de luare a unor decizii constiente corecte. Animalele sunt cele care actioneaza dupa instincte si situatie, dar oamenii nu. Jocurile electronice se impotrivesc acestui obiectiv si produc o „animalizare” a copilului. Este contrar unuia din obiectivele supreme ale educatiei.” (Dr. Valdemar Setzer)

„In anul 2001, profesorul Ryuta Kawashima de la Universitatea Tohuko, Japonia, expert in vizualizarea activitatii creierului, comparand prin metoda rezonantei magnetice nucleare activitatea corticala a tinerilor care se ocupau cu jocurile Nintendo, cu aceea a tinerilor care rezolvau probleme de matematica, a observat ca la cei dintai sunt activate zonele din creier care se ocupa cu perceptia si miscarea, in timp ce exercitiile matematice stimuleaza functionarea lobilor prefrontali.

Kawashima demonstreaza ca jocurile pe calculator vatama, in timp, cortexul prefrontal si, in general, inhiba dezvoltarea creierului. El ajunge la concluzia ca violenta la copii apare nu numai din cauza mesajelor violente transmise pe micul ecran, ci si din cauza vatamarii creierului prefrontal, in urma vizionarii excesive. Se stie, de exemplu, ca persoanele care au suferit in urma unui accident o afectiune a acestei parti a creierului, devin extrem de agresive.” (Dr. Virgiliu Gheorghe)

„Jucatorul jocurilor electronice invata cum sa execute activitati foarte specializate. Dar ceea ce invata nu poate fi aplicat decat la jocul respectiv si nu poate fi utilizat in viata reala. Totusi, in situatii de urgenta, de stres sau de constiinta confuza, jucatorul s-ar putea sa reactioneze ca in joc, dar manevrand ceea ce este real drept ceva artificial. In acest sens, jocurile sunt mult mai rele decat televizorul. Televizorul inregistreaza in constiinta spectatorului imaginile vazute si situatiile. Jocurile electronice, pe langa aceeasi inregistrare, il antreneaza pe jucator sa execute anumite actiuni.

In cele mai multe cazuri, cand sunt supusi stimulilor, copiii reactioneaza ca animalele sau, mai rau chiar, ca masinile, cu fantastica precizie si sange rece, fara niciun fel de compasiune.” (Dr. Valdemar Setzer). Centrii din cortexul prefrontal( responsabil, printre altele, de empatie) sunt afectati.

Dependenta de ecrane:

Atrofierea materiei cenusii: Studiile arata micsorare sau chiar pierderea volumului tesutului in perimetrul materiei cenusii. Zonele afectate includ: lobul frontal, care guverneaza functiile executive, cum ar fi planificarea, prioritizarea, organizarea, intelegerea unor impulsuri sociale inacceptabile; insula, care este implicata in capacitatea noastra de a dezvolta empatie, compasiune. Pe langa legatura evidenta intre aceasta atrofiere si comportamentul violent, toate aceste abilitati care scad dicteaza adancimea si calitatea relatiilor personale.

Cantitate crescuta de dopamina ( neurotransmitator, ce controlează capacitatea de a simţi durerea şi de a experimenta plăcerea, implicat in procesul dependentei). Acest neurotrasmiţător este direct responsabil de stările noastre psihice şi de deciziile zilnice.

Studiile arata ca dopamina este elibarata in timp ce jucam jocuri pe calculator, telefon sau ne uitam la televizor. Dorinta de a ne juca astfel de jocuri sau de a privi la televizor produc modificari la nivelul creierului similare cu dorinta fata de substante, ce dau dependenta.

Jocuri, activitati propuse pentru a promova sanatatea si dezvoltare creierului:

1. Respiratia constienta

La adolescenti este suficient sa se aseze intr-o pozitie confortabila si sa practice respiratia constienta ( pe unde intra aerul, unde ajunge, pe unde iese, ce simtim cand respiram)

Pentru copiii mai mici, le putem propune jocuri de respiratie:

Respiratia-lift: Imagineaza-ti cum respiratia ta este asemenea unui lift, care merge prin tot corpul tau. Ca sa pornesti liftul, ia aer pe nas. Acum scoate-l afara. Ia aer din nou si du liftul pana in piepul tau. Tine-l acolo.. Da aerul afara. Ia aer din nou si du-l sus, din gat, prin fata pana la frunte. Tine-l acolo.  Acum da-l afara. Din nou ia aer, din nou, si imagineaza-ti cum liftul tau duce toate grijile tale din cap, in piept, in stomac, in picioare pana le da afara.

Se poate utiliza si metoda pompierului, cand stingem focul de sus in jos. Respiratia trebuie practicata de toti membri familiei, minim 5 minute pe zi.

 

2. Echilibrarea emisferelor, coordonarea creier/ corp

 

1. Jocul cu degetele de la picioare ( Dimineata in pat, miscam degetele in sus si in jos, apoi doar degetele mari.)
2. Foloseste-ti si cealalta mana, macar o data pe zi, cand scrii, mananci, practici un sport, etc.
3. Atingeti cu mana dreapta genunchiul stang si invers, de 20 de ori pe zi.
4. Pianul – folosind ambele maini atunci cand cantam la pian, se stimuleaza ambele emisfere.
5. Jocuri de concentrare si memorie: sa ne aducem aminte cat mai multe obiecte sau ce spun toti cei dinaintea noastra.
6. Jocuri: sah, strategie, monopoly
7. Ascultare pasiva zilnica: seara la culcare, minim 10 minute/zi. Ne ascultam copilul/ povestim parintilor ce succese/ bucurii am avut in ziua respectiva. Lucrurile care ne-au intristat le numim provocari si discutam despre cum le-am trecut sau cum putem gestiona zilnic, in mod proactiv provocarile.

Nu este ușor să ne dedicăm tot timpul, mai ales când avem atâtea lucruri de făcut. Este și firesc să mai greșim sau să ne dăm voie să greșim. Nu putem și nu e bine să vrem să fim perfecți. Noi am pus în aplicare tehnicile și am ținut cont de sugestii, fără a ne simți vinovați când am mai și greșit! Suntem oameni!