Creierul percepe respingerea drept durere

Creierul percepe respingerea drept durere

Lumea a disparut de sub picioarele mele, la propriu. Ma zvârcoleam pe jos într-o durere insuportabilă. 

Și părul mă durerea, iar în ochi simțeam doar spini! Mă respinsese el! Acel el de care orice fata e îndragostită la un moment dat în viață.

Mă privise cu forță în ochi si îmi spusese să plec! Doar atât…dar suficient să doara tot universul meu ce se largea de acum în suferință.

Trăim în era în care știința ne arată negru pe alb ce se întâmplă cu noi, chiar si în momentul în care experimentăm emoții.

RMN-ul arată clar ca lumina zilei că aceleași regiuni din creier se activează si atunci când experimentăm durere fizica si atunci când suntem respinși.

Experiment științific:

Un număr de persoane a fost rugat să poveastească momente din viata în care au fost respinși. Unii au primit medicamente specifice atenuării durerii fizicii, ceilalți nu. Primii au experimentat disconfort psihologic mai mic pe parcursul experimentului.

Oamenii de știință consideră această adaptare a creierului o funcție vitală pentru supraviețuire. Atunci când oamenii trăiau în triburi și doar așa supraviețuirea le era garantată, înlaturarea din grup însemna o condamnare la moarte. Așadar, cei care percepeau respingerea foarte dureroasă aveau mai multe șanse de a-și corecta comportamentul conform regulilor tribului și nu riscau excluderea din el.

Astfel, fiind “animale sociale” respingerea este încă resimțită puternic, ba chiar mai mult decât durerea fizica. Acest fapt este demonstrat printr-un simplu exercițiu de memorie. Se pare că durerea fizica nu ne-o amintim în cel mai mic detaliu și nu o putem retrăi exact. În același timp, amintirea unui moment în care am fost respinși poate fi foarte actuală si la fel de dureroasă

1. Respingerea destabilizează nevoia ființei umane de a aparține. Acest fapt îi poate determina pe copii, pe adolescenți sa intre în grupuri nepotrivite, din dorința de a aparține undeva, dacă trauma respingerii în familie este mare.

Atunci când suntem nervoși, respingerea copilului este una dintre variantele foarte nefericite. Chiar daca simțim că nu mai putem și primul lucru care ne-ar ieși pe gura este:

“ Pleacă de aici! Du-te în camera ta!”  bine ar fi să ne luam un moment de pauză si să spunem:

” Sunt într-o stare foarte proastă acum. Mă calmez ( poate fi meditație, respirație conștienta sau pur si simplu țipat sau lovit o pernă) după care discutam ce s-a întamplat!”

Nu este ușor, dar cu răbdare și perseverenta putem deprinde acest obicei.

Din păcate, respingerea nu răspunde prea bine la motivația rațională. Chiar daca explicam ulterior de ce am acționat asa, circuitul odată declanșat rămâne. În același experiment, oamenii de știință au constatat că diferența de atenuare a disconfortului psihologic dupa primirea motivatiilor raționale pentru care oamenii au fost respinși nu a fost majoră.

2. Respingerea scade IQ-ul ( coeficientul de inteligență)

În timpul altui experiment, persoanele  care au fost respinse înainte de un test IQ sau alte tipuri de teste au obținut puncte mai puține.

3. Respingere distruge stima de sine. Câți dintre noi nu reacționăm, ca prim impuls, la o respingere întrebându-ne “ ce am făcut greșit?”

4. Respingerea ne face să acționăm agresiv.

Eu îmi amintesc cum am fost împinsă cu spatele într-o ușă, când eram clasa a VIII, pentru ca i-am spus unui coleg că nu vreau sa fiu prietena lui.

Care sunt concluziile?

Respingerea este o modalitate toxică si dureroasă de exprimare.

Daca am suferit momente de respingere, știința ne aduce instrumente și tehnici psihologice pentru a ne vindeca.

Nu ezitați să cereți ajutorul! Nu este nicio rușine! Este fiziologic să experimentați aceste lucruri! Nu sunteți mai slabi sau mai puțin puternici! Sunteți doar oameni!

 

 

The post Creierul percepe respingerea drept durere appeared first on Gabriela Maalouf.

Sursa mesajului: Vizitati blogul Gabrielei Maalouf aici

Despre Autor

Gabriela Maalouf

Gabriela este trainer NLP pentru copii și părinți, certificat în Marea Britanie, NLP Practitioner, jurnalist, consiler dezvoltare personala, acreditat de Ministerul Muncii, Ministerul Educației, atât în România, cât și în UE. Gabriela a lansat în Romania teoria Parentingului Personalizat, plecând de la practică și ajungând la teorie. Gabriela este mamă a doi copii.