De ceva timp, am stat și am urmărit cum se comportă oamenii cu micuții. Sunt blânzi, calmi sau poate dimpotrivă își pierd răbdarea repede, nu se controlează foarte bine în momente tensionate.
Ulterior, am stat și am observat ce tip de atitudine au cu adulții din preajma lor. Ați fi tentați să spuneți că au comportament bun cu adulții, că doar cei mici sunt tratați cu mai puțin respect, din simplul motiv că sunt mici. Am crezut și eu asta la început, ba chiar am scris articole cu titlul: ” Și copiii sunt ființe umane, au dreptul la aceeași cantitate de respect.”
Diferența o face masca pe care o purtăm cu adulții
Din păcate, luptam pe un front eronat, toți acei oameni care se purtau rău cu copiii, făceau același lucru și cu adulții din preajma lor. Diferența era că la copii își permiteau să facă acest lucru public sau fără să se gândească măcar, în timp ce în relație cu adulții purtau măștile respectului, autocontrolului, etc. Nu era mai mult respect față de ” cei mari”, pentru că șuierau printre dinți, pe la spate sau poate chiar cu ai lor colegi despre cel în cauză.
Nu vreau să credeți că insist asupra trăirilor bune, pozitive, ca și cum cele mai puțin plăcute ar fi în neregulă. E perfect normal să ne simțim furioși, triști, dezamăgiți de anumite persoane sau situații. Cheia stă în felul în care gestionăm situația, de puterea pe care o avem să controlăm comportamentul ce vine ca urmare a emoției.
Copiii mei sunt cartea mea de vizită
Și această carte de vizită nu descrie cât sunt eu de bună ca profesionist, ca mamă sau soție, nici cât de puțin pricepută aș putea fi. Ea arată cât sunt de umană, cu toate greșelile pe care le fac zilnic, pentru că sunt om. Dar mai lasă ceva ochiului de văzut! Cât de mult am muncit să evoluez, să simt în corpul meu emoția, să o pun în aceleași cuvinte și pentru copii și pentru adulți. Și mai exprimă și cum am învățat să îmi cer scuze când am greșit, să îmi dau voie și să cer voie să reper, iar nu în ultimul rând să permit celui care a greșit să repare.
Puterea șansei de a repara
Cea mai importantă și vindecătoare experiență cu propriii mei copii sau cu cei cu care lucrez a fost momentul în care le-am dat voie să repare.
Îmi aduc aminte cum fetița mea, Charlize, pe când avea vreo 4 anișori mi-a stricat o cutie cu farduri. Mi-a trecut prin cap să nu o mai las vreodată să le atingă și să ridic degetul mustrător, dar m-am gândit la ce aș fi avut eu nevoie într-o astfel de situație. Aș fi vrut să-mi dea cineva șansa să repar, așa că i-am spus:
” Charlize, mă simt foarte frustrată și tristă să îmi văd trusa la care țineam mult distrusă. Uite cum facem! Astăzi și mâine nu te mai pot lăsa să te joci cu ea, decât dacă știi tu sau ai vreo idee cum să o faci să arate iar bine. Dacă nu ai nicio idee, o lăsăm zilele astea așa, poate găsesc eu vreo soluție, dar noi două vom trăi mulți ani de acum înainte sub același acoperiș și vei avea șansa să te joci din nou cu ea, fără să o strici.”
Practic, i-am dat posibilitatea de a repara pe loc sau dacă nu putea, pentru a nu o frustra, am lăsat-o să repare în viitor, jucându-se frumos cu ea. Pentru că asta mi-aș dori și eu de la cei din jurul meu, să-mi dea șansa să repar dacă am rănit pe cineva. E momentul acela când scuzele nu sunt tot ce îți dorești. Parcă ai vrea ca acestea să aibă și o continuare de genul ” scuze, cum pot repara, cum te pot ajuta, ce nevoie ai de la mine?”
Chiar și pe copiii cu care lucrez îi întreb dacă i-am supărat sau deranjat cu ceva! Și să nu credeți că răspund mereu NU. Sunt lucruri pe care eu nu le fac intenționat, dar deranjează diferit. Pe unii da, pe alții nu. Ideea este că eu am învățat să întreb, să îmi cer scuze și să îmi ofer disponibilitatea în a repara.
Revenind la adulți și cartea lor de vizită, copiii, am învățat să fiu atentă! Am auzit de multe ori: ” Nu-mi vine să cred! A făcut asta cu copiii? Mie mi se pare o persoană foarte drăguță!”
Acum nu discutăm momentele în care fiecare, om fiind, își mai pierde răbdarea, dar repară ulterior. Vorbim despre acele persoane care au constant un astfel de comportament, iar apoi își pun masca respectuosului cu adulții. Nu vă lăsați păcăliți! Adevărata față este acolo, în comportamentul cu copiii! Nu vă mirați dacă veți fi bârfit sau atacat de aceste persoane pe la spate.
